Viktor Orban și liderul din Polonia susțin UK

Ungaria și Polonia negociază susținerea revendicărilor UK față de UE

Premierul David Cameron s-a întâlnit joi, la Budapesta, în cadrul turneului în care încearcă să-i convingă pe colegii de Uniune să accepte ceea ce Marea Britanie numește ”reformarea UE”, cu unul dintre cei mai vehemenți opozanți ai uneia dintre propunerile sale – premierul maghiar Viktor Orban. 

Și ăn cadrul discuțiilor privind susținerea pentru Marea Britanie, prim-ministrul de la Budapesta și-a exprimat, ca de numeroase alte ori, revolta față de propunerea ca cetățenii europeni care muncesc în Marea Britanie să nu primească beneficii sociale decât după ce au lucrat acolo cel puțin patru ani.

Aproximativ 55.000 de unguri trăiesc și muncesc în Marea Britanie.

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3. Scara de valori a societății romanești 

4. Europa privită din viitor

5. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

7. Destinatii uimitoare pe glob

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9. Duda a pus mâna pe Casa Regală

10. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

11. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

12. O Nouă Republică

13. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

14. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

15. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

16. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

17. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

18. Fii propriul tău nutriționist

19. Maya ramane o civilizatie misterioasa

20. Slăbești daca esti motivat

21. Serbet de ciocolata

22. Set medical Covid necesar acasă

23. Medicament retras - folosit în diabet

24. Brexit-ul - Spaima Europei

25. Virusul Misterios

26. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

27. Sistemele solare - apă caldă

28. Economisirea energiei electrice

29.  Hoțul de cărți

30. Aparitia starii de insolventa

31. TRUMP ESTE PRESEDINTE

32. Microbii din organismul uman

33. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

34. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

35. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

36. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil

37. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici

Joi, premierul Orban a declarat în conferința de presă ce a urmat întâlniri că este ofensator chiar termenul de “imigrant”:

“Pentru noi este foarte important să nu fim considerați imigranți. Cuvintele contează aici… Vrem să fie foarte clar că noi nu suntem imigranți în Marea Britanie. Suntem cetățeni ai unui stat care aparține Uniunii Europene și care pot ocupa locuri de muncă oriunde în Uniunea Europeană…Nu vrem să mergem în Marea Britanie și să luăm ceva de la ei. Nu vrem să-i parazităm. Vrem să lucrăm acolo și cred că ungurii muncesc bine. Ei trebuie să fie respectați și să nu sufere discriminări.”

Viktor Orban a anunțat că statele din Grupul Vișegrad 4 (Ungaria, Cehia, Polonia și Slovacia) sunt deschise să negocieze cu Marea Britanie schimbarea regulilor de acordarea a beneficiilor sociale.

De cealaltă parte, David Cameron a declarat că el încă încearcă să impună planul său de a stopa accesul imigranților comunitari la beneficii sociale în primii patru ani de ședere în Marea Britanie.

Dar, a subliniat că este deschis propunerii unei alternative care ar putea reduce atractivitatea Marii Britanii pentru muncitorii comunitari.

Discreta întâlnire de 6 ore dintre Viktor Orban și liderul partidului de guvernământ din Polonia

Întălnirea de joi a fost precedată de una mult mai discretă pe care premierul Orban a avut-o miercuri cu președintele partidului de guvernământ de la Varșovia, Jaroslaw Kaczynski, la castelul Niedzica, în sudul Poloniei.

În presă nu a ajuns nicio informație despre subiectele discutate timp de șase ore de cei doi lideri din Europa Centrală pe care-i unește un singur lucru – euroscepticismul, și pe care se părea că-i va despărți definitiv un altul – poziția față de Rusia.

Întâlnirea dintre cei doi este cu atât mai surprinzătoare cu cât în februarie anul Jaroslaw Kaczynski (când partidul său, PiS, nu se afla la guvernare) a refuzat să-l primească pe Viktor Orban, aflat într-o vizită în Polonia, în pofida insistențelor diplomaților maghiari.

Poziția președintelui Kaczynski nu a mirat pe nimeni – premierul Ungariei este un apropiat al Kremlinului (cel puțin așa se întâmpla până de curând), în timp ce pentru liderul polonez Rusia reprezintă un inamic – fratele său geamăn, fost președinte, a murit în accidentul aviatic de la Smolensk despre care mulți cred că a fost pus la cale de Moscova.

Între cele două guvernări, din Ungaria și Polonia, există însă tot mai multe asemănări, ambele fiind acuzate de oficiali europeni că au luat măsuri ce pun sub semnul întrebării statul de drept și libertatea presei.

De asemenea, ambele țări resping cotele obligatorii de relocarea a refugiaților și au un discurs anti-imigrație.

Poziție comună în problema reformării UE propuse de Marea Britanie

Probabil, au comentat mass-media din cele două țări, primul subiect al discuției a fost o poziție comună în fața ofertelor lui David Cameron.

Și Ungaria, și Polonia, se opun vehement măsurilor pe care premierul britanic dorește să le introducă în problema beneficiilor sociale de care beneficiază imigranții (acordarea acestora doar după ce aceeștia au muncit și contribuit patru ani în Marea Britanie).

Viktor Orban a respins dur această propunere, despre care spunea că este discriminatorie, și a cerut chiar și schimbarea termenului folosit:  “Să-i consideri pe ungurii din Marea Britanie migranți este dureros pentru urechile noastre”, spunea anul trecut premierul maghiar.

Polonezii, care au un  număr incomparabil mai mare de muncitori în Anglia (câteva sute de mii) au fost cei mai înverșunați adversari ai acestui punct 4 din lista condițiilor puse de David Cameron pentru ca Marea Britanie să renunțe la referendumul privind apartenența la UE.

Răsturnare de situație: Susținerea Marii Britanii contra sprijin pentru întărirea prezenței NATO în Polonia

Varșovia a virat brusc, în ultima perioadă, și pare gata să-l sacrifice pe instalatorul polonez în schimbul unor noi garanții de securitate în fața spaimei sale străvechi – Rusia.

Ministrul polonez de externe, Witold Waszczykowski (foto), a declarat luni pentru Reuters, că Varșovia ar fi dispusă la un compromis în privința drepturilor pe care le au în Anglia muncitorii imigranți din comunitatea europeană, dacă Londra o sprijină să obțină prezența NATO permanentă pe teritoriul Poloniei.

Subiectul va fi discutat la următoarea reuniune NATO, a adăugat el.

“Noi încă ne considerăm un stat de rangul doi al NATO, pentru că în Europa Centrală nu există, în afara unei prezențe simbolice, forțe aliate sau instalații de apărare semnificative, ceea ce le oferă rușilor scuza de a se implica în această regiune. Marea Britanie ne-ar putea sprijini așteptările legate de o prezență militară aliată pe teritoriul polonez”, a explica tministrul polonez de externe.

Altfel, a spus el, “ar fi foarte dificil să acceptăm o discriminare”.

Premierul Cameron a fost și la București

Premierul britanic David Cameron s-a aflat în prima parte a lunii decembrie 2015 șila București, în prima sa vizită oficială în România, în cadrul aceluiași turneu iniţiat în contextul negocierilor pentru reconfigurarea relaţiei Marii Britanii cu Uniunea Europeană, dar şi pe fondul crizei imigranţilor şi al riscurilor teroriste.

Anterior, el a mers în Bulgaria, în România sosind după vizita din Polonia.

Programul oficial a conținut o întrevedere ce a durat aproximativ o oră cu premierul Dacian Cioloş, după care a fost primit de preşedintele Iohannis la Palatul Cotroceni.

Din declarațiile comune făcute la Cotroceni reiese că premierul britanic a găsit la București un susținător al principiului că Marea Britanie trebuie să rămână în UE.                                             De Mariana Bechir | 7.1.2016 

Brexit-ul - Spaima Europei

Brexit-ul, o spaimă care va schimba Europa

Cele cinci regiuni care sunt pe cale sa obtina independenta

Brexit sau Bremain, asta e întrebarea aproape shakespeariană care ţine lumea cu sufletul la gură. Răspunsul va fi livrat publicului britanic vineri, 24 iunie, la micul dejun, promite Comisia Electorală. Deocamdată, perspectiva este incertă.

Referendumul are o mare intensitate emoţională. Elementul cheie al campaniei în favoarea ieşirii Marii Britanii din UE este impulsul antiimigraţie, în special împotriva străinilor care au intrat în piaţa de muncă britanică. Un alt argument în favoarea desprinderii de UE este ideea că Marea Britanie ar plăti mai mult faţă de cât primeşte de la UE. Asta depinde însă din ce unghi analizezi. Tabăra pro-exit a lansat iluzia că o economie mare, cum e Marea Britanie, cu un produs intern brut de peste 2.300 de miliarde de euro (cam 5% din economia lumii), ar susţine convergenţa micilor economii din clubul euro. În schimbul unui transfer uriaş de bani către bugetele UE, ţările este europene ar fi marii beneficiari.

Un aspect interesant, care ţine de fapt echilibrul între Brexit şi Bremain, este sensibilitatea publicului britanic de etnii diverse, care, deşi nu a fost ţinta asaltului antiemigraţie, s-a simţit lezat, aşa cum s-a putut observa din întrebările incisive puse de către reprezentanţii acestor grupuri liderului UKIP Nigel Farage. De altfel, Farage a evitat să răspundă precis la multe întrebări privind efectele unui eventual Brexit asupra economiei.

Furtună în piaţa valutară

În cazul unui Brexit, adică al unei dezlipiri a Marii Britanii de Uniunea Europeană, va începe o furtună perfectă în piaţa financiară, simt economiştii. Incertitudinile se vor prelungi, probabil nişte ani, până când Marea Britanie va reuşi să-şi refacă toate înţelegerile comerciale privind tarifele vamale. Asta este una dintre cheile taberei favorabile unui Bremain, adică Britania rămâne în UE. Leul, împreună cu toate monedele din zonă, va fi vulnerabil în faţa investitorilor dintr-o piaţă financiară dezlănţuită. Tranzacţile comerciale cu Marea Britanie vor scădea, atât la noi, cât şi aiurea, deoarece taxele vamale vor reduce substanțial profiturile, nu înainte de a scumpi mărfurile.

În ciuda unei devalorizări brutale a lirei sterline, în ultimele trei luni, nimeni nu se aşteaptă la prăbuşirea vreuneia dintre monedele mari ale lumii. Dacă Anglia iese din clubul euro, dolarul pare a fi marele învingător. Totuşi şefii Federal Reserves, sistemul american de bănci centrale, au dat de înţeles că vor amâna o urcare a ratelor dobânzilor, pentru a nu face dolarul şi mai atractiv.

Euro are capacitatea, abilitatea şi forţa de a rezista unei devalorizări masive, spun analiştii. La cârma Băncii Centrale Europene, Mario Draghi a demonstrat din nou că băncile centrale pot stăpâni o criză financiară, printr-un arsenal de instrumente de politică monetară.

Mulți dintre cei care cred că o conspirație uriașă încearcă să obțină puterea pe întreaga planetă se referă la așa-numitul Plan Kalergi. Și nu e vorba deloc de un fals, precum Protocoalele Înțelepților Sionului. Kalergi a existat cu adevărat, iar ideile sale stau la baza Uniunii Europene de astăzi. Numai că multe dintre transformările uriașe la care visa Kalergi abia acum se înfăptuiesc, fără ca vreun politician european să și le asume.

Iată, de pildă, ce scria contele Richard von Coudenhove-Kalergi despre ce se va întâmpla în Europa: „Omul viitorului va fi de rasă metisă, Rasele din zilele noastre și clasele vor dispărea (…) Rasa Eropo-Negroidă a viitorului va fi similară ca înfățișare cu egiptenii antici, va fi înlocuită diversitatea popoarelor cu diversitatea indivizilor”.

Richard von Coudenhove- Kalergi s-a născut pe 16 noiembrie 1894 la Tokyo. Tatăl său era reprezentantul diplomatic al Imperiului Austro-Ungar, iar mama sa fiica unui foarte bogat negustor din Japonia. În decembrie 1921, după dezintegrarea monarhiei bicefale, s-a alăturat unei loji masonice din Viena numită „Humanitas”. În 1922 a fost printre cofondatorii Uniunii Pan Europene alături de arhiducele Otto von Habsburg, pretendentul la coroana austriacă. 

În 1923, publică un manifest intitulat Pan Europa în care se pronunță pentru social-democrație ca o îmbunătățire a „feudalei aristocrații militare”, 

Dar visul său era să înlocuiască democrația cu „o nobilime socială a spiritului”. 

Mai multe loji masonice îi sprijină mișcarea, Manifestul lui e publicat în mai multe limbi. În 1924, după cum povestește Kalergi în autobiografia sa, un prieten extrem de bogat, baronul Louis de Rotschild, l-a prezentat altui bancher – Max Wartburg. Acesta i-a oferit 60 de mii de mărci în aur pentru a-și finanța mișcarea Pan-Europeană, ba mai mult, l-a pus în legătură și cu alți doi bogați bancheri din Statele Unite. 

În prima fază, Kalergi a militat pentru împărțirea lumii în numai cinci state. Statele Unite ale Europei, care ar fi trebuit să includă și posesiunile franceze și italiene din Africa, o Uniune Pan Americană, în care să se găsească atât America de Nord, cât și cea de Sud, Commonwealthul Britanic, URSS și o Uniune Pan Asiatică, în care China și Japonia ar fi înglobat și Oceania. 

Vezi Sursa Info  AICI

Southern Poverty Law Center caracterizează planul Kalergi drept o metodă europeană prin intermediul căreia se promovează teoria genocidului alb pe continent. Naționaliștii îl citează greșit pe Coudenhove-Kalergi cu scopul de a susține că politicile pro-imigrație ale Uniunii Europene constituie un plan subtil dezvoltat în decadele precedente de distrugere a popoarelor albe. Hope Not Hate, o organizație antirasistă, a descris planul drept o conspirație care presupune că Coudenhove-Kalergi a încercat să influențeze politicile europene privitoare la imigrație cu scopul de a crea o „populație lipsită de identitate” care să fie condusă de o elită evreiască.

Teoria genocidului alb, dispariția albilor sau teoria înlocuirii albilor este o convingere supremacistă conform căreia există un plan, deseori atribuit evreilor, prin care se promovează metișarea raselor, imigrație masivă a persoanelor de altă origine decât cea europeană, integrarea acestora, scăderea ratelor de fertilitate, avortul, confiscarea terenurilor ce aparțin albilor de către guvern, violență și o politică de eliminare în interiorul țărilor întemeiate de albi cu scopul de a cauza dispariția acestora prin asimilare forțată și genocid. 

Negrii, latino-americanii și musulmanii sunt considerați vinovați, însă mai degrabă ca imigranți fertili, invadatori și agresori decât ca inițiatori ai unui complot.

Teoria genocidului alb este un mit fundamentat pe pseudoștiință, pseudoistorie și ură, propagat de o panică psihologică deseori intitulată „white extinction anxiety”. 

Nu există dovezi că rasa albă este pe cale de dispariție sau că cineva încearcă să-i extermine. 

Scopul acestei teorii este să-i sperie pe albi și să justifice agenda naționaliștilor albi de a face apel la violență.

Teoria a fost popularizată de către supremacistul și neonazistul David Lane în jurul anului 1995 și a fost utilizată intens în propaganda din Europa, America de Nord, Africa de Sud și Australia. 

Similare teorii ale conspirației erau răspândite în Germania Nazistă. Aceasta reprezintă o versiune mai largă și mai extremă a teoriei marii înlocuiri - propusă în 2012 de Renaud Camus - care se concentrează pe populația albă creștină din Franța. 

Începând cu atentatele din Christchurch și El Paso, unde atacatorii considerau că există o „înlocuire a albilor”, conceptul de „Eurabia” al lui Bat Ye'or, teoria marii înlocuiri a lui Camus și reluarea planului Kalergi de Gerd Honsik au devenit idei asociate așa-numitului „genocid alb” și sunt considerate versiuni ale acestei teorii.

În august 2018, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a fost acuzat că susține această teorie într-o postare de pe Twitter prin care îi cerea secretarului de stat Mike Pompeo să investigheze „confiscarea și exproprierea terenurilor și fermelor, respectiv uciderea la scară largă a fermierilor” în Africa de Sud, afirmând că „guvernul sud-african confiscă în momentul de față terenurile fermierilor albi”.

Vezi Sursa Info  AICI