miercuri, 10 aprilie 2013

Romania Trezeste-te !

” LUMEA nu va fi distrusa de cei ce fac RAU ci, de aceea care doar PRIVESC si REFUZA sa intervina ” !!!  Mark Twain.


Nimeni din oficialii romaniei , nu au curajul sa le spuna , ca maghiarii sunt majoritari in teritoriile asazise secuiesti , pentra ca populatia autohtona de origine romana , a fost macelarita  si multi s-au refugiat din calea barbariei si macelului !


Moartea Lumii Noastre - Interviu cu dl Augustin Buzura – Obedienta fata de Spurcata Uniune si Statele Unite ale Americii, atrocitatile ungurilor in Transilvania  . 

Ni s-a ridicat parul in cap cand am citit ce spunea dl Buzura: ” Ungurii spintecau mamele cu copil in pantec ! 

Pe malul Mării Negre, în faţa Casei Scriitorilor de la Neptun
Aş vrea să privim înapoi fără mânie, să ne întoarcem în timp, întrebându-vă ce v-a făcut în copilărie să iubiţi cărţile?

Am avut noroc. În copilărie am avut parte de nişte întâmplări miraculoase care mi-au marcat viaţa. În spatele casei noastre, într-un sat din Maramureş, locuia preotul, care era un om cu puteri neobişnuite. Un sfânt. Făcea slujbe atât pentru ortodocşi, cât şi pentru greco-catolici. Avea un har şi un prestigiu uriaşe. În octombrie 1944, când soarta războiului era decisă, de teama represiunii trupelor horthyste fugisem într-o pădure împreună cu toţi vecinii. Frica noastră era pe deplin justificată. Toate ororile de la Ip şi Trăsnea – copii scoşi din burta mamelor cu baioneta – şi în egală măsură de la Huedin, unde protopopul fusese umflat cu pompa până a murit, erau obsesiile tuturor. Aveam un singur aparat de radio cu acumulator şi aşteptam nerăbdători să vină românii. Aveam, de asemenea, un singur steag, ascuns sub paie într-o căruţă şi speram să îl putem scoate la lumină. În locul atât de aşteptatei armate române au sosit, însă, sovieticii. Şi nu pot să uit o imagine de groază – când un soldat care intrase la noi în casă, văzând icoanele mamei, le-a ras pe toate cu rafale de automat. Atunci a fost pus la zid şi preotul din sat. Şi tot atunci am trăit prima minune adevărată: a apărut ca din senin un om care, vorbind cu soldaţii pe limba lor, l-a salvat pe preot de la moarte. În semn de recunoştinţă, preotul i-a oferit o căsuţă şi l-a asigurat că îl va îngriji toată viaţa.

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici



Dar cine era acel om?
Îl chema Uray Iuliu. Unii spuneau că e ungur, alţii că ar fi polonez, dar în afară de preot, nimeni nu i-a aflat povestea. Fapt este că el a început să se ocupe de educaţia mea. Mă duceam la el acasă şi mă învăţa să fac insectare, ierbare, dar îmi citea şi din Horaţiu, în dialect napolitan, şi din Ovidiu. Era un om interesat de mişcarea astrelor şi adeseori îmi dezvăluia din secretele acestora. Făceam cu el „ore” de franceză, de italiană… La scurt timp au început percheziţiile Securităţii care duceau oamenii la Canal, ardeau cărţi… Tata era muncitor la uzinele de plumb „Phoenix”, azi dispărute şi, pentru că datorită „originii sănătoase” era mai puţin suspect, preotul a adus la noi toate cărţile lui şi le-a ascuns în şură. Avea o bibliotecă uluitoare: toate revistele transilvane – „Luceafărul”, „Cosinzeana”, Ziarul ştiinţelor şi al călătoriilor”, „Viaţa ilustrată”, „Telegraful Român”, „Tribuna” lui Slavici, dar şi întreaga „Bibliotecă pentru toţi”. Aşa se face că i-am citit la timp pe Rebreanu, Agârbiceau, Goga, pe preotul Alexandru Ciura, care scria despre minerii din Apuseni…   http://jaleasro.blogspot.ro/


În anul 1939 a apărut la Budapesta cartea „Fără îndurare” scrisă de Dücsö Csaba, unde se precizează că: „Naţia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaşte decât victoria. „În capitolul „Mărturisirea leventului” autorul scrie următoarele: „Eu nu aştept să vină răzbunarea. Nu aştept ! Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese în cale ! Pe fiecare îl voi suprima ! Nu va fi îndurare. Voi aprinde satele noaptea – satele valahe! Voi trage în sabie toată populaţia, voi otrăvi toate fântânile şi voi ucide până şi copiii în leagăn, în genere, voi distruge acest neam! Nu va fi pentru nimeni nici o milă ! Nici pentru copiii din leagăn, nici pentru mama care va naşte un copil... voi suprima pe fiecare valah şi atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură naţionalitate, cea maghiară, naţiunea, sângele meu ! Voi face inofensivi pe viitori Horea şi Cloşca. Nu va mai fi milă !” Acest program al Ungariei de exterminare a populaţiei româneşti din multe localităţi din Ardeal a fost pus în aplicare după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, până la 25 octombrie 1944.
Istoria riscă să se repete în Ardeal după Diktatul de la Bruxelles, pregătit pentru anul 2014.

Noaptea Sfintei Cruci a neamului românesc

"O viaţă întreagă am fost obsedat de sentimentul singurătăţii, dar acum sunt cu adevărat copleşit de acest sentiment. Am rămas singurul supravieţuitor al Odiosului Masacru de la Ip, a cărui inimă încă mai bate.

Pe retina minţii mele nu s-a şters niciodată culoarea sângelui ţâşnit în urma glonţului tras asupra unor oameni nevinovaţi. În urechi simt golul amar lăsat de bubuitul armelor în miez de noapte.. Încă mai trăiesc pentru că sunt în măsură să rostesc cuvântul Ip.

Vă iert pe toţi, pentru toate!"

Gavril Butcovan, singurul supravieţuitor al Masacrului de la Ip, 13-14 Septembrie 1940, Noaptea Inălţarii Sfintei Cruci

"Documentele importante pentru elucidarea dramaticelor evenimente care s-au petrecut in comuna Ip de Ziua Crucii, in sângeroasa noapte de 13 spre 14 septembrie 1940 au fost descoperite in ultimele decenii in Arhiva Ministerului Apărării Naţionale a Republicii Ungare. Conform acestora se urmărea instaurarea terorii şi legalizarea ei împotriva populatiei româneşti din teritoriile ocupate prin Diktatul de Viena. Conform Decretului 6440/1940, trupele de ocupatie au organizat un scenariu care să justifice masacrul comis in satul Ip şi în localităţile din jur. Stârneşte profundă consternare un asemenea ordin militar dat in timp de pace pe un teritoriu cedat şi ocupat pe baza unui "arbitraj", impotriva unei populatii civile neînarmate. Este evidentă tenta de a instaura teroarea si spaima, de a inhiba şi nimici orice împotrivire in teritoriile ocupate."

Masacrul de la IP a fost plănuit de catre Statul Ungar a avea loc special in Noaptea Inălţarii Sfintei Cruci, sărbătoarea sfântă a neamului românesc: "Romaniei Mari i s-a cantat odata, in public, Vesnica pomenire. In 1940, dupa absurdul diktat de la Viena, trenurile care intrau in Romania din Ungaria aduceau cu ele afise mari, lipite de vagoane, unde, intr-un chenar de doliu, sub o cruce semnificand decesul, stateau scrise urmatoarele:

"In memoria dureroasei nedreptati comise la Trianon, aducem la cunostinta ca, prin fermitatea lui Horthy, a raposat intru Domnul, fiica, sora si ruda ROMANIA MARE.

Dupa 22 de ani de asuprire provocata altora, Doctorul Stalin, la 27 iunie 1940, ora 12,00 i-a amputat un brat. Dupa indelungate suferinte si chinuri, duhovnicii Hitler si Mussolini i-au dat sfanta impartasanie de veci, dupa care si-a dat duhul.
Agonia acelei vorbarete a inceput la Munchen si s-a incheiat la Viena, iar inhumarea va avea loc la 14 septembrie 1940. Oficierea parastasului va avea loc in Parlamentul de la Budapeste. Discursurile funerare vor fi tinute de catre primul-ministru, contele Teleki si de ministrul de externe Csaky.

Odihneste-te in pace!
Amintirea ta va ramane in istorie!
Regele Ferdinand, Regina Maria, sotie, si Carol al II-lea, parinti adoptivi
Cehoslovacia, Polonia, fosti decedati de aceeasi boala
Wilson, Benes, Chamberlain, unchi
Anglia, Franta, Turcia, Mica Atlanta si Liga Natiunilor de la Geneva, Indoliati"

Manifestul avea si o lozinca, evident, un text triumfalist: "Transilvanie! Chiar si pana acum ai fost a noastra si a noastra vei ramane pe veci!"" (Mihai UNGHEANU, Prefata la Complicitati sub paravanul "Revolutiei")


Românii din Transilvania - ucişi pentru vina de a fi "valahi"

(din mărturiile lui Gavril Butcovan, O pagină de istorie scrisă cu sânge. Mărturiile unui supravieţuitor al masacrului de la Ip, Ed. Silvana, Zalău, 2006):

" În vara anului 1940, când Basarabia şi Bucovina au fost ocupate de către Stalin, maghiarii locali au simţit o imensă bucurie, în timp ce noi, românii, ne-am dat seama că ne paşte un mare pericol. Într-o seară, tata s-a adresat mamei cu cuvintele: "Pentru români, a început dezastrul, mă tem că şi pe noi ne vor ocupa ungurii". Vremurile bune şi-au întors spatele pentru români"

Dupa cedarea Nordului Transilvaniei, prin odiosul Diktat de la Viena, din 30 August 1940, şi după retragerea Armatei Române, la 6 septembrie 1940, şovinismul maghiar - aprins de prevederile Tratatului de la Trianon şi întreţinut de ascensiunea lui Hitler si a lui Horthy - a izbucnit cu violenţă in satele ardelene. Nu numai cei cunoscuţi de multă vreme prin manifestările lor profund anti-româneşti, dar şi maghiari buni şi paşnici până atunci, mânaţi de ură, răzbunare, şovinism şi xenofobie s-au transformat in criminali şi torţionari odioşi ai vecinilor lor români.

Măcelul românilor din Ip a fost pus la cale de comandamentul militar maghiar, de comandamentul civil maghiar, de membrii Gărzii Zdrenţăroşilor (Rongyos Garda), de preotul reformat maghiar Kovacs Bela, de moşierul Farago Pişta, de învăţătorul Ujhelyi Adalbert şi de poştaşul satului - cel care, la 13 septembrie, a făcut un recensământ al tuturor românilor din sat. Conform scenariului, la miezul nopţii de 13 spre 14 Septembrie 1940, soldaţii şi civilii unguri au inceput să tragă cu pistoalele în aer strigând "valahii trag în maghiari", după care, 10 români consideraţi "vinovaţi" au fost aduşi la Comandamentul militar al companiei de honvezi unde, după schingiuri şi torturi bestiale, au fost împuşcaţi cu gloanţe dum-dum. A fost doar începutul: conducătorii maghiari ai comunei au hotărât ca toţi românii, fără exceptie, să fie executaţi prin împuşcare, in propriile locuinţe! Întreaga comună a fost încercuită de honvezi, apoi echipe mixte "compuse din 5-6 militari cu arme şi câte 2-3 civili purtând ochelari de motociclişti, pentru a nu fi recunoscuţi de către consătenii lor din Ip şi oamenii din satele vecine" s-au constituit în timp record; la orele 3 dimineaţa, in zorii praznicului Inălţarii Sfintei Cruci, a inceput masacrarea românilor; până dimineaţa, în râuri de sânge, 157 de români - născuţi sau incă nenăscuţi - au fost omorâţi cu o bestialitate ce depăşeşte limitele înţelegerii umane.


"Tată, ăştia îi împuşcă pe români!"

"In zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă ce răbufneau dinspre casele vecinilor noştri. Era intuneric, şi m-a cuprins o frică ce nu v-o pot descrie în cuvinte. Aveam doar 16 ani. In familie eram de toţi 10 suflete. Părinţii şi 8 copii. Locuinţa era compusă din două camere. Eu, părinţii şi alţi 5 fraţi dormeam într-o cameră, iar în camera mică, ceilalţi doi frăţiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan, şi i-am spus că sunt impuşcaţi românii. Tata nu putea vorbi de emoţie, pentru că bănuia ce ne aşteaptă. Mama o alăpta pe surioara Paulina de 11 luni, iar parcă focurile de arma se înteţeau cu fiecare minut ce trecea. Mama l-a rugat pe tata să se uite pe geam să vada ce se intamplă pe uliţă iar acesta i-a spus ca vede oameni care se plimbă agitaţi. Pentru o clipă mi-am aruncat şi eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari horthyşti şi consăteni maghiari, deveniţi părtaşi la masacru. Mama, dupa ce a aşezat-o pe fetiţă în leagan, i-a spus tatii să meargă să deschidă uşa, ca să nu bata soldaţii în poartă aşa cum au făcut la vecini. Pe când tata a vrut sa deschidă uşa, deja soldaţii erau în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyşti s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am ştiut ca l-au împuşcat pe tata. Imediat au năvălit în casă trei soldaţi, îndreptând puştile spre noi. S-au răstit şi la noi, bineînţeles în ungureşte, să ieşim afară. Mama i-a intrebat, arătând spre leagan, că ce va întampla cu fetiţa, la care soldaţii i-au raspuns că o s-o crească ei. Când am ieşit l-am văzut pe tata, care zăcea cu faţa în jos lângă peretele casei. M-am indreptat înspre el, moment în care asasinii horthyşti au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbuşit lângă corpul neînsufleţit al tatălui meu. Mi-am dat seama că sunt în viaţă, simţind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminalii i-au executat pe fraţii mei. În faţa casei, la câţiva metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost impuşcată în piept cu cartuşe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împuşcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 anişori, care, disperată, striga "Unde esti maică?!", a fost secerată de gloanţele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut sa fugă spre grădină, însă soldatul care-l urmărea l-a împuşcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, "bravii" soldaţi unguri au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rănind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruţă. Cred şi astăzi că şansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata şi am stat culcat cu faţa la pământ, în timp ce călăii erau preocupaţi cu uciderea celorlalţi membri ai familiei. Pe lângă mine şi mama au mai scăpat cei doi fraţi ai mei, Ioan, de 12 ani, si Floarea, de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau ca au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane şi au străpuns-o cu baioneta pe surioara Paulina""

"Voi suprima pe fiecare valah ce-mi va ieşi în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare. Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trece prin sabie toată populaţia. Voi otrăvi toate fântânile şi voi ucide până şi copiii din leagăn! In germene voi distruge acest neam de hoti si ticălosi! Nu va fi pentru nimeni nici o milă! Nici pentru copiii de leagăn, nici pentru mama care va naste copil…" "Nincs kegyelem" (Fără îndurare) - Ducso Csaba, Budapesta, 1939

"Persoanele care n-au putut ieşi din case, bătrânii, bolnavii şi copiii au fost executaţi în interiorul locuinţelor, iar bărbaţii au fost împuşcaţi cu mai multe gloanţe în curtea gospodăriei proprii. Persoanele au fost împuşcate în cap, în piept şi în burtă, după care urma ciopârţirea cadavrelor cu baionetele."

Inainte de a fi executaţi, mulţi români au fost torturaţi, bătuţi, li s-au tăiat mîinile, nasul, urechile, limba, organele genitale, le-au fost scoşi ochii, femeilor le-au fost tăiaţi sânii, si gravidelor le-au fost scoşi feţii din burtă cu baionetele.

A doua zi, autorităţile au cercetat fiecare gospodărie pentru strângerea morţilor; au fost omorâţi 2 dintre cei 7 supravieţuitori răniţi rămaşi în viaţă, precum şi alţi câţiva români, negăsiţi acasă în timpul nopţii; ".. doi bătăuşi duceau într-o desagă capul copilului Dumitru Bogza, împuşcat cu cartuşe dum-dum pe claia de gunoi, până i-a fost secţionat gâtul".

Un ţigan "a fost trimis să vadă ce se află în casa vecinilor, iar la întoarcere a răspuns: "Nimic, în afară de un copil culcat în leagăn, care râde". La scurt timp s-au auzit două împuşcături, ca dovadă că soldaţii horthyşti trăgeau cu arma în orice li se părea românesc, fără pic de omenie şi milă"


"La câini nu le trebuie cruce"
"În dimineaţa zilei de 14 septembrie 1940, la orele 9, căruţele maghiarilor şi ale ţiganilor i-au adunat pe cei împuşcaţi, transportând cadavrele la cimitir pentru a fi înhumate într-o groapă comună, după ce peste corpurile neînsufleţite s-a aruncat var nestins."

"Mulţi erau mutilaţi înainte de a fi ucişi. Lui Dumitru Chiş i-au scos ochii, iar lui Dumitru Sârca i-au tăiat mâinile, criminalii motivând că acestea au purtat steagul românesc in zilele festive. Cu sadism, lui Pavel Sârca i-au smuls unghiile cu cleştele.

Cu barbarism, soldaţii au scos copilul cu baionetele din soţia lui Gheorghe Lontea, când aceasta se afla în durerile naşterii.
Ana Buboi, gravidă în luna a opta, a fost spintecată cu baioneta, la cimitir, pentru a vedea ce pui de valah poartă in pântec. Tot la cimitir, două persoane, Maria Sârca de 40 de ani şi Maria Olla de 15 au fost aruncate în groapă de vii, după cum spun martorii oculari.

Bietul meu tată, Mihai Butcovan a fost impins în groapă cu lopata de către ţigani, care evitau să pună mâna pe el motivând că a fost "mare valah". Morţii erau foarte mulţi, iar groapa insuficient de adâncă, de aceea cadavrele au fost aşezate unele cu capul spre apus, iar altele, cu capul spre răsărit, pe mai multe rânduri, grosimea stratului de pământ de deasupra groapei fiind doar de 50 centimetri.

Cu un gest creştinesc, Nagy Balint Senior, aflat la cimitir, a zis către cei prezenţi lângă groapa martirilor: "Să le spunem celor rămaşi in viaţă că le pot pune cruci celor morţi". La care, locotenentul Vasvari Zoltan a replicat tăios: "La câini nu le trebuie cruce"

"Faină clacă de gunoi s-a făcut"

"Aruncaţi de-a valma în groapa comună, morţii au fost înhumaţi sumar, cadavrele fiind împinse în groapă cu lopeţile de către ţigani. Unii maghiari din Ip, în timp ce se întorceau de la groapa comună a acelora pe care i-au masacrat, rosteau cinic şi dezgustător: "Faină clacă de gunoi s-a făcut.""

Trebuie spus că au existat si maghiari care nu au participat la masacru, mai mult, chiar au salvat familii de români.

"O să vezi tu ce păţeşti, pentru că te crezi mare valah"   Sursa 
bilibistrocizel



IERTĂM, DAR NU UITĂM!

Pe lângă tristele adevăruri ştiute şi numite Trăznea, Ip, Moisei, Sărmaşu, Sucutard, Mureşenii de Câmpie, etc. din timpul odiosului Dictat de la Viena şi al perioadei imediat următoare celui de al II-lea război mondial, sunt şi adevăruri nespuse încă, sau spuse parţial. Un exemplu edificator: satul Corneşti, din judeţul Mureş.
Dictatul, impus samavolnic României, la 30 august 1940, de către Germania hitleristă şi Italia fascistă, răpea acesteia nord-vestul Transilvaniei, anexându-l Ungariei. Mai exact un teritoriu de 43.429 kmp, cu peste 2.667.000 de locuitori, din care mai multe de jumătate erau români. Ungaria vedea în acest fapt al anexării un prim-pas pentru ţelul său revizionist, revanşard, de anihilare a Tratatului de la Trianon din 1920, şi de refacere a himerei "Ungariei Milenare", (şi) prin alipirea la ea a întregii Transilvanii. Văzându-se cu aceşti "primi saci în căruţă", datorită "manei cereşti" primite de la Hotelul Belvedere din Viena, în acel sfârşit de august '40, Ungaria horthystă a considerat necesar, ca un pas spre dezideratul propus, anihilarea, cu orice preţ, a elementului românesc preponderent. S-a văzut, astfel, pusă în postura de a avea posibilitatea punerii în practică a ideilor permanentei propagande antiromâneşti făcute, după, dar şi înainte, de Trianon.
"Eu nu aştept să vină răzbunarea. Nu aştept! Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese în cale! Pe fiecare îl voi suprima!"- se spune în broşura "Nincs kegyelem" ("Fără îndurare"), apărută la Budapesta, în 1939, avându-l ca autor pe Ducso Csaba, originar din Transilvania: "Nu va fi îndurare-se spunea în aceasta.Voi aprinde satele noaptea-satele valache! Voi trage în sabie toată populaţia; voi otrăvi toate fântânile şi voi ucide până şi copiii din leagăn; voi distruge acest neam!
Nu va fi nici o milă.
Nici pentru copiii din leagăn, nici pentru mama care va naşte un copil. Voi suprima pe fiecare valah şi atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură naţionalitate, cea maghiară, naţiunea sângelui meu!
Voi face inofensivi pe viitorii Horea şi Cloşca.
Nu va fi milă."
Şi, într-adevăr, în teritoriul Ardealului de nord-vest "cedat", a fost impus un regim de cruntă teroare faţă de paşnica populaţie românească: masacre numeroase, asasinate, crime bestiale, schingiuiri, violuri, devastări şi distrugeri de bunuri, exproprieri, rezilieri de contracte anterior zilei de 1 septembrie 1940, expulzări în masă, cu o atenţie deosebită pentru preoţi, profesori, intelectuali, în general. Paul Abrudan şi Mihai Racoviţan, în cartea "Transilvania-documente istorice în lumina adevărului", Ed. Ţara Noastră, Bucureşti, 1992, menţionează că "numai în perioada septembrie 1940- 1 noiembrie 1941 atrocităţile comise de horthyşti şi extremiştii unguri în teritoriul de nord-vest al României au ajuns la 22.713 cazuri, din care 919 omoruri".
În cartea "Ardealul, pământ românesc", scrisă de istoricul american Milton G. Lehren, apărută la Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, e menţionat faptul că "dintre toate masacrele în masă săvârşite de unguri, două se detaşează din linia comună prin ferocitatea lor: cele comise de armata şi populaţia ungurească în comunele Trăznea şi Ip, judeţul Sălaj.
Comuna Trăznea a fost ocupată, de către trupele ungureşti, la 9 septembrie 1940. Ca şi când armata de ocupaţie ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul a fost invadat de soldaţi, un veritabil potop de foc şi sânge s-a abătut asupra lui.Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instinctele brutale: puşti, mitraliere, tunuri şi grenade…După ce au fost trase primele salve, soldaţii au pătruns în case şi au asasinat pe oricine găseau în calea lor, incendiind casele. Cazul preotului român Traian Costea, care, după ce a primit un glonţ în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului, căruia i s-a dat foc şi a ars în întregime odată cu cadavrul preotului, este tipic.
Rezultatul masacrului: aproape 100 de morţi, dintre care 68 au putut fi identificaţi. Printre aceştia, spre gloria de veci a maghiarismului, Aurica Brumar-de 5 ani, Victoria Brumar-de 9 ani, Gherasim Bârsan-de 7 ani, Ion Sălăjan-de 2 ani, apoi Maria Bârjoc-de 81 de ani, Grigore Bârjoc-de 74 de ani, etc.
Din cei 68 de morţi identificaţi în comuna Trăznea, 57 au fost ucişi cu gloanţe în cap, în piept şi abdomen. Trei dintre cadavre au fost în urmă arse. Femeii Ana Negrean, de 65 de ani, i s-au tăiat mâinile. Ana Sălăjan, în vârstă de 31 de ani, deşi însărcinată, a fost străpunsă cu baioneta. Vasile Mărgăruş a fost găsit cu capul spintecat în două, în fine, copilul Ion Sălăjan, de 2 ani, a fost ucis cu o grenadă".
Iuliu Duffu, funcţionar în 1940 la Primăria din Cosniciu de Jos, judeţul Sălaj, descrie cele văzute în noaptea de 13 spre 14 septembrie la Ip, localitate în care a venit, de cu seară, pentru a-şi înştiinţa nişte rude de pericolul iminent."La scurt timp, pe la miezul nopţii, grupuri de soldaţi şi civili locali s-au arătat pe uliţe. Şi civilii, pentru a nu putea fi recunoscuţi, au îmbrăcat mantăi şi chipie militare, peste hainele lor. Apoi au intrat în curţile şi casele românilor, care erau marcate încă din timpul zilei, pe care-i maltratau şi împuşcau. Peste tot se auzeau împuşcături şi strigături, vaiete. Oamenii n-aveau curajul să-şi părăsească casele.Trecând printr-o grădină am dat peste o femeie şi un copil împuşcaţi şi măcelăriţi îngrozitor cu baionete.
Cuprins de teamă, am trecut printr-o altă curte, unde fuseseră măcelăriţi mai mulţi bărbaţi, femei şi copii. Peste tot era sânge. Casele răscolite şi jefuite. Unora dintre victime, care n-au fost împuşcate mortal, asasinii le-au zdrobit capetele cu patul armei.
După o noapte de groază, a doua zi, 14 septembrie 1940, victimele au fost adunate, aruncate în căruţe şi transportate la marginea comunei, unde localnicii au săpat o groapă comună.
Peste trupurile maltratate şi ciopârţite ale celor 157 de români, asasinii au aruncat var nestins şi un strat de pământ…".

Mii şi zeci de mii de fapte, de o cruzime de care au dat dovadă în istorie doar sălbaticii provenind din stepele mongole, au avut loc în Transilvania anexată în urma Dictatului, în toţi anii de ocupaţie, mai mult sau mai puţin vremelnică. Aceasta chiar şi în momentele când deznodământul războiului şi, practic, şi cel al menţinerii Ardealului de nord-vest la Ungaria, era pecetluit. La Moisei (în judeţul Maramureş), la 14 octombrie 1944, 30 de ţărani români au fost împuşcaţi pe fereastră, în două case lăturalnice, de jandarmii de front horthyişti, iar la Sărmaşu (în judeţul Mureş), în noaptea de 16 spre 17 septembrie 1944, au fost ucişi, bestial, 126 de localnici, în majoritate evrei. Şi lista numelor localităţilor, unde s-au "întâmplat" fapte ce nu au nimic cu războiul şi unde a fost vizată populaţia paşnică, neînarmată, formată din bărbaţi, femei şi copii, poate continua. Totul, pentru simplul motiv că sunt români. 

Doar eliberarea treptată, după lupte sângeroase a Ardealului de Nord-vest, de către armata română şi cea sovietică, întâmplată după "cotitura" de la 23 august 1944, a scos la lumină cu adevărat demensiunea acestor atrocităţi.
Despre unele din aceste fapte abominabile s-a scris imediat după război, însă, o dată cu consolidarea puterii comuniste în România, adusă pe/cu tancurile sovietice, facerea publică a acestora s-a estompat până la tăcere, din considerentul (ce s-a dovedit din nou păgubos, în timp, pentru români) de a nu se strica relaţiile de "amiciţie şi frăţietate" cu statele din jur (în primul rând cu Ungaria, dar şi cu Germania… şi, bineînţeles, cu U.R.S.S.), cu care constituiau "blocul" comunist monolit, construind "socialismul victorios". Şi chiar dacă prin anii '75-'80 s-au efectuat serioase cercetări pe acestă temă, publicându-se cărţi şi articole, s-a considerat totuşi, că unele adevăruri (încă) nu trebuiesc spuse.
Din suma adevărurilor nespuse, sau spuse parţial, se înscrie şi cel de la Corneşti (jud. Mureş), sat aparţinător comunei Adămuş, şi aflat la 9 km de Târnăveni.
Începutul lui septembrie, 1944, imediat actului de la 23 august, a găsit satul într-o zonă al graniţei româno-ungare dată de dictat, constituindu-se parte de început din traseul pe care armatele horthysto-hitreriste dorea să-l urmeze, în intenţia de a respinge Armata Romănă din Transilvania neocupată, dincolo de Carpaţi, în intenţia de a face crestele Carpaţilor (prin ocuparea trecătorilor) o barieră naturală, incomparabil mai uşor de apărat ca cea din urma dictatului, împotriva armatelor române şi sovietice coalizate şi în ofensivă. Satul aflat pe versantul stâng al Târnavei Mici, între dealuri domoale, în parte împădurite, cuprindea (conform recensământului din 1930) 1.217 suflete, din care 2/3 erau români, restul fiind maghiari, în principal, care trăiau într-o relativă înţelegere.
Între 7 şi 10 septembrie 1944, pe acest relativ mic teritoriu au avut loc confruntări între tancuri şi autoblindate inamice, în special horthiste, şi subunităţi ale Regimentului 34 Infanterie, format în majoritate din dobrogeni. Despre modul de desfăşurare a acestor lupte a scris în colecţia "memorii de război", cartea "Spre piscul victoriei", 1973, generalul maior, pe atunci în rezervă, Ioan Botea, martor al luptelor de la Corneşti, în calitate de comandant al Regimentului 34 Infanterie.
Despre confruntările de la Corneşti, în acel început de septembrie 1944, au mai scris în diverse împrejurări, dr. Grigore Ploieşteanu, Vasile T. Suciu şi Lazăr Lădariu în "Epopeea de pe Mureş"; general-colonel Costin Ionaşcu, în lucrarea "Mărturia documentelor"; reporterul de război Gheorghe Stoica, în "Carnet de front"; colonelul Gheorghe Tudor în lucrarea "Atacă tancurile", Ed. Militară, 1966; general-maior în rezervă Alexandru Dobriceanu, în lucrarea "Dansul de foc al traiectoriilor", în cadrul aceleiaşi colecţii "Memorii de război".
Cu toţii vorbesc şi de atrocităţile şi de masacrele constatate după eliberarea satului, fapt intervenit la 11 septembrie 1944.
Gheorghe Stoica, reporterul de război amintit anterior, într-un articol din 1944, intitulat "Mutilaţii de la Corneşti" scria: "Aici la Corneşti, au fost martirizaţi ostaşii români de către fascişti. Aici, la Corneşti, se va ridica un monument mâine, care va aminti de jertfa sfântă a plutonierului Colan Gh. Trifan, a soldatului Gheorghe Oprea şi a celorlalţi ostaşi mutilaţi în chip fioros…Asistăm, cutremuraţi, la mărturiile ostaşilor care au văzut corpurile mutilate ale celor 20 de prizonieri români, căzuţi pradă în mâinile bandelor horthyste şi nu ne vine să credem că, în secolul al XX-lea, se mai pot găsi astfel de procedee, pentru înjosirea şi maltratarea adversarului lipsit de apărare…".
Practic, în diverse locuri de conflict din sat, aceşti bravi soldaţi români au fost găsiţi groaznic măcelăriţi: li s-au tăiat urechile, nasul, li s-au scos ochii, li s-au făcut tăieturi groaznice în abdomen unde le-au fost băgate palmele mâinilor, unora le-a fost tăiat sexul şi băgat în gură.
Scriitorul Liviu Suciu (1928-1997), născut, crescut şi, apoi, cu ani buni de serviciu la Corneşti, foarte bun cunoscător al locului, în cartea "Târnava Mică în secolele XVIII-XIX-XX-1700-1996", carte aflată din păcate doar în manuscris, menţionează, ca urmare a unei laborioase cercetări pe teren, drama căpitanului Bălăcescu Radu şi a plutonierului Colan Gh. Trifan-din Grupul român moto-mecanizat. În 8 septembrie 1944 "în plin centrul satului, ambele blindate, comandate, una de el (căp. Bălăcescu Radu-n.a.) şi una de plut. Trifu Gh. Colan, sunt lovite grav, echipajele părăsesc maşinile şi caută scăpare în casele şi curţile de aici, luptând cu armele proprii. Din nefericire, căpitanul Bălăcescu este rănit la şoldul stâng, umărul stâng şi abdomen, de o rafală, şi cade în poala zidului de la curtea lui Balea Dumitru-cantorul-, pierde mult sânge şi se târeşte pe coapsa şi şoldul drept, spre şipotul de apă, din colţul grădinii parohiei ortodoxe (unde este astăzi Bufetul local), probabil pentru a-şi astâmpăra setea, dar şi pentru a se ascunde într-o şiră mare de paie a parohiei. Ajuns la şipot, în timp ce bea cu greutate din poziţia în care se târâse, din spatele şirei au ieşit doi civili cu pălării de paie, înarmaţi cu două sape şi l-au lovit în cap de mai multe ori, ucigându-l. Plutonierul Colan, rănit şi el grav la cap, gât şi umărul şi mâna dreaptă, de schije de brandt, mai poate ajunge la poarta lui Vasile Moldovan (ceferistul), al lui Dani, unde este lovit de o rafală de armă automată. Totuşi, mai are puterea să intre în curtea gospodăriei respective şi să intre târâş în cohnia (bucătăria) de vară, unde cade pe o ladă. Vecinul dinspre sud al lui Vasile Moldovan-Dani, ungurul Monostori Ioan (cel cu picior de lemn), pensionar C.F.R. (fusese şef de echipă de întreţinere), l-a văzut, l-a urmărit şi, înarmat cu un topor, a intrat în cohnie şi l-a lovit cu muchia toporului în cap. Cum Colan mai avea pe cap cascheta căptuşită de tanchist, mai mişca încă. L-a târât cu gâtul pe pragul uşii cohniei şi, cu tăişul securii, i-a tăiat gâtul din două lovituri. Apoi, atât corpul cât şi capul le-a pus într-un lădoi, care era acolo. Aşa a fost găsit, la 11 septembrie, de familia respectivă. Despre acestă crimă nu s-ar fi ştiut, dacă ucigaşul nu ar fi mărturisit fapta pe patul de moarte, unui membru al familiei Moldovan Dani. Pădurarul Bârsan Nicolae, care rămăsese în sat, bun cunoscător al terenului zonei unde s-a născut, a crescut şi apoi l-a călcat ziua şi noaptea zeci de ani, declara în 1945: "Se văietau, săracii ficiori, ca porcii când îi tai în săptămâna Crăciunului".

În total, la Corneşti, au căzut 51 de eroi, din care 28 cunoscuţi şi 23 necunoscuţi, constatându-se mutilări la 23 de cadavre.
În cartea "Monografia oraşului Târnăveni", Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 1995, prof. Ion Damian, menţionează şi o parte din Procesul verbal ce cuprinde comisia mixtă de cercetare şi rezultatul cercetărilor întreprinse, în urma anchetei, cu privire la aceste atrocităţi, de reprezentanţi ai Armatei a 4-a (dosar înregistrat sub Nr.259, 992, aflat în Arhiva M.Ap.N.): "Azi, 30 septembrie 1944, în comuna Corneşti, judeţul Târnava Mică, noi, lt. Colonel Georgescu Dumitru, din comandamentul Armatei a 4-a, maior magistrat Marinescu Alexandru, procuror militar la Curtea Marţială a Armatei a 4-a, căpitan Nestin Mihail Vasilievici, delegatul comandamentului sovietic, lt. as. Irinescu Florea, ofiţer de poliţie judiciară pe lângă Parchetul Armatei a 4-a, medic lt. Emil Albu din Regimentul 82 Infanterie, medic legist la Circumscripţia Târnăveni, Artur Henrich, medic din Târnăveni, de origine germană, medic Ştefan Csegezy, tot din Târnăveni, de origine etnică maghiară, Ariton Creţu, ajutor de primar din comuna Corneşti, judeţul Târnava Mică, Petru Ioia, notarul comunei Corneşti şi Nicolae Platon, preot greco-catolic în comuna Corneşti, aceştia formând o comisie mixtă de cercetare, am trecut la cercetarea atrocităţilor comise de unguri şi germani în comuna Corneşti, precum şi a martorilor asistaţi Ilie Lazăr, comisar al Guvernului de pe lângă Armata a 4-a. Comisia legal constituită a luat şi declaraţii de la 12 martori: din localitate erau cu ajutorul de primar Creţu Anton, notarul Petru Ioia şi agricultorii Vancea Valentin, Dăbău Sinefia, Vasile Ioan, Cocoş Dumitru, Damian Vasile, Vasile Ioan, maghiar de 65 de ani, ceielalţi în vârstă de la 40-50 de ani, iar din rândul militarilor, sergent Colifetean Ioan, 25 de ani, plutonierul Camon Dumitru, şi lt. în rezervă Lungu Alexandru, 31 de ani, din Bucureşti, mobilizat la Regimentul I Artilerie grea…".
Referitor la expresia "cercetarea atrocităţilor comise de către unguri şi germani în comuna Corneşti", din fragmentul de Proces verbal citat anterior, acelaşi scriitor Liviu Suciu, menţionat în prezentul material, în aceiaşi carte aflată în manuscris, e de părere că " adevăraţii martori oculari au fost, însă, ţăranii şi sătenii în vârstă, care au rămas în sat, în tot timpul celor patru zile şi trei nopţi, cât au durat confruntările. În timp ce autorii citaţi vorbesc despre hitlerişti, horthyşti, fascişti,etc. (de altfel, aceştia erau termenii uzuali de atunci, deşi, evident, nu toţi ungurii sau germanii erau horthyşti şi nazişti), în realitate martorii localnici ne-au mărturisit că toate aceste masacre le-au făcut, atât localnicii unguri civili, cât şi militarii din armata maghiară, care erau originari tot din Corneşti, şi care fugiseră în anii 1940-1942 în Ardealul de nord, unde fuseseră mobilizaţi sau recrutaţi (cei mai tineri) în unităţile militare din Tg. Mureş. Desigur, că nu i-au văzut pe toţi şi, probabil, unii erau şi greu de identificat în uniformele prăfuite şi înnoroiate de campanie şi protejaţi cu căşti. Pe unii i-au recunoscut, mai ales în pauzele dintre atacuri şi ciocniri".
…A fost recunoscut, chiar în curtea proprie şi Kiss Iosif (zis cel mare) de pe strada Principală, din partea de vest a satului (Drumul ţării), precum şi Beres Iosif (cel "cu floare în obraz"), pe care Damian Toader l-a văzut "punând foc" la şura lui Vasile Suciu al lui Tomică (care era mort atunci), unde "nu era nimeni acasă", familia fiind fugită în pădure. "Bârsan Nicolae (al lui Greblă) a văzut un civil ungur, pe care l-a recunoscut, ucigând un ostaş român rănit, pe care l-a doborât la poarta lui Moldovan Fabian (vecin) şi care era Vass Mihai (Mynia Surdu). Alţi doi fraţi Vass, de asemenea, care l-au ucis cu sapele pe căpitanul Bălăcescu. După 11 septembrie 1944, mulţi dintre aceştia, rămaşi în sat, ocoleau pur şi simplu, evitau să spună ce şi pe cine văzură. Unii se temeau că vor fi învinuiţi de colaborare cu ungurii, de vreme ce nu se refugiaseră în păduri…".
Războiul s-a terminat şi, rând pe rând, s-au închis mai mult sau mai puţin şi rănile pricinuite de acesta. Şi char dacă despre Ip, Trăznea şi Sărmaşu s-a mai spus şi scris, în special în primii 3-4 ani după război şi apoi între aproximativ anii 1975-1983, şi mai intens după 1990, despre cele întâmplate la Corneşti s-a păstrat o tăcere "nevinovată" şi neproductivă. Neproductivă, fiindcă s-a dovedit că, nearătând adevărul la timp, în timp s-ar putea ivi surpriza (şi a fost "surpriză" în diverse cazuri) de a se spune senin, de către partea vinovată sau interesată, că respectivele fapte reprobabile nici măcar nu au avut loc! Dezvăluirea adevărului, acum, după 59 de ani de la evenimente, poate fi un gest, deşi tardiv, de comemorare sinceră a bravilor şi nefericiţilor ostaşi români care şi-au pierdut viaţa, în mod cumplit, dar şi de atenţionare a opiniei publice că atunci, ca şi acum, de altfel, şi din păcate, o parte a conaţionalilor maghiari poartă în ei ura "milenară" împotriva românilor (vezi atrocităţile, maltratările şi abuzurile maghiarilor, în special din Secuime, din decembrie 1989, şi ulterior acestei perioade, îndreptate de cele mai multe ori împotriva celor care poartă o singură "vină", aceea de a se fi născut români!).
Expresiv în acest sens, valabil din păcate şi astăzi, este confidenţa sinceră şi deschisă, făcută în 1922 de "un bun prieten ungur" (Nu am spus că nu sunt şi foarte mulţi unguri de treabă, prieteni sinceri ai românilor, şi sunt Har Domnului!) doctorului Emil A. Dandea (1893-1969), primar destoinic al Tg. Mureşului, între anii 1922-1926 şi 1934-1937, consemnate în cartea "Emil A. Dandea: Politică şi administraţie", culegere de texte realizată de Dimitrie Poptămaş şi Mihail Artimon Mircea, apărută la Casa de editură "Mureş", Tg. Mureş, 1996. Citez: "…ţară, naţiune, instrucţiuni şi tot ce este "valah" este înaintea noastră superlativul odiosului ce trebuie urât din toate puterile şi combătut prin toate mijloacele. Orice comunicare sau împăcare cu spiritul acesta şi cu situaţia de egali vouă, este un sacrilegiu. În trecutul nostru de dominaţie ne-a devenit o a doua natură dispreţul valahilor.
Cultură şi civilizaţie pentru noi nu poate fi decât la Budapesta. Bucureştii sunt personificarea bizantinismului şi balcanismului celui mai întunecat, unde nu mergem decât să corupem şi să facem afaceri în stil balcanic. Legile ţării le privim numai din punct de vedere al eludării lor sau pentru a trage, eventual, profit care ni-l asigură. Nu există între ungur şi ungur deosebire, toţi vă urâm, toţi tindem cu toate mijloacele la păstrarea supremaţiei noastre, ca ora reînvierii Ungariei să ne afle înmulţiţi şi întăriţi.
De aceea, strigăm contra asupririlor de fapt şi închipuite, de aceea ne plângem la Liga Naţiunilor, la Papa, la bisericile protestante. Trăim cu amintirile dominaţiei din trecut, pentru dominaţia ce trebuie să ne revină. Noi ne folosim de toate mijloacele, căci nu avem ce pierde, numai câştiga putem. Fraţii noştrii din Ungaria şi amicii noştri din strinătate, subminează statul român din afară, noi dinăuntru. Pe ei îi apără situaţiunea lor de străini, pe noi, Liga naţiunilor şi, mai ales, legile româneşti şi prostia voastră.
Cu cât vom avea mai multă libertate, cu atât vom lucra mai intensiv. Cu cât vom avea mai multe drepturi, cu atât vom fi mai periculoşi pentru români. Căci nouă drepturi şi libertate de la români nu ne trebuie, decât ca să le îndreptăm contra lor !
A slăbi tot ce este românesc, a-i strica cu orice preţ, a alimenta nemulţumirile, discordia înăuntru, ponegrirea în afară, iată datoria noastră pe teritoriul României. Patria pentru noi este maghiară, cea veche. Numai cetăţenia formală, temporară, forţată ne este română. De aceea stăm în cetăţenia impusă până ne vom putea reuni patria. Ce serveşte consolidarea României ne strică; ceea ce este sfânt pentru voi, nouă ne este obiect de batjocură. De aceea este boicotat şi afurisit de noi acela care este patriot loaial, în sens românesc. Pentru ajungerea scopului nostru suprem, nu există cuvânt de onoare, caracter, consecvenţă, ci posibilitate. Căci existenţa şi fericirea maghiarilor nu se poate încadra în actualele hotare ale României.
Cui dintre noi îi trebuie drepturi pentru ungurii din România ? Le cerem provizoriu, ca să putem zdrobi cu ele statul.
Ungaria ciuntită ne aşteaptă şi lucrează pentru noi eroic, cu toate mijloacele, ca şi noi.
Falsificări de bani acolo, propagandă subversivă aici, pentru secondarea celei din străinătate, toate se fac pentru acelaşi unic scop: Idealul reîntregirii Coroanei Sfântului Ştefan, care trebuie să vină. Pentru acest scop, facem totul. Când credem potrivit vă dăm şi banchete, vă facem curte în cuvinte dulci. Indivizi putem aprecia dintre voi, dar nu iubi. Dar colectivitatea voastră o urâm din toată tăria sufletului". 

Răzvan Ducan, Revista Agero Stuttgart   Răzvan Ducan 



Masacrul din Ardeal 
300 de persoane , macelarite de armata hortysta 


MASACRUL din Ardeal. 300 de persoane, măcelărite de armata hortystă
"Ungurii spintecau mamele cu copil in pantec "

În urmă cu 72 de ani, armatele horthyste aduceau iadul în două sate din Ardeal, Ip şi Treznea. Peste 300 de bătrâni, femei si copii au fost măcelăriţi în cele mai înfiorătoare lupte.
Anul 1940 a fost anul blestemat al românilor. De la sfârșitul lunii iunie și până la începutul lunii septembrie, țara noastră a suferit pierderi teritoriale care au însemnat o treime din teritoriul național. De asemenea, şapte milioane de români au devenit ţinta deznaţionalizării practicate de ţările vecine, care ne-au rupt din teritoriu.
Prima lovitură a venit pe 28 iunie, când România a pierdut Basarabia în favoarea URSS, fără să se tragă măcar un foc de armă. Abandonată de anglo-francezi, România s-a aliat cu Germania lui Hitler în speranța recuperării Basarabiei. Numai că Germania avea alte planuri cu România.
“România va trebui micșorată din motive politice europene, deoarece poprul român, democrat din fire, a rămas sufletește alături de Anglia și Franța”, spunea în 1940, cancelarul Germaniei.
Pe de altă parte, aliați cu germanii erau și ungurii, care nu recunoscuseră niciodată tratatul de la Trianon, ducând o politică agresiv-revizionistă pentru anexarea Ardealului. Profitând de această conjunctură, Hitler a impus României, prin dictatul de la Viena din 30 august 1940, cedarea nord-estului Transilvaniei. Astfel, țara noastră pierdea un teritoriu în suprafață de 43.000 kilometri pătraţi, cu o populație de 2,7 milioane locuitori, dintre care mai mult de jumătate români și numai 37% maghiari şi secui.
Conform aceleiaşi înțelegeri încheiate cu pistolul la tâmplă, armata și administrația românească trebuia să se retragă în două săptămâni, în urma lor rămânând să se instaleze pașnic, armata și administrația hortyste.
Numai că, pentru românii din Ardealul de nord a început cea mai cruntă perioadă din istoria lor. Mânați de dorința unei revanţe sângeroase, hortyștii au înfăptuit lucruri greu de imaginat: crime în masă, asasinate individuale, atrocități dintre cele mai abominabile, aplicând pentru românii de aici, înainte ca Hitler să o facă cu evreii, soluţia finală.   Sursa


Veniţi să curăţaţi şi România de burghezia parazită !


În timp ce la noi începe goana după pămînt, Ungaria nu va mai permite străinilor să cumpere terenuri agricole. S-au deşteptat ungurii, nu vedeţi? Cu cîteva luni în urmă, Ungaria a obligat băncile să restituie cetăţenilor unguri sumele încasate de către bancheri prin clauze şi dobînzi frauduloase, de curînd a amendat un număr de 11 bănci şi, colac peste pupăză, a pus zăvor pe uşa biroului F.M.I. de la Budapesta. Bravo lor! La noi, puţin cîte puţin, cine are bani nemunciţi (escrocii şi globaliştii) cumpără România. Auziţi ce le-a trecut prin cap cămătarilor de la bănci! Începînd din 2014 vor vinde credite la domiciliul clienţilor. Cum nu mai trece nici ţipenie de om pragul băncilor, după ce aceste instituţii de cămătărie au abuzat şi fraudat milioane de români cu acordul strategului benere, de la anul vor suna bancherii la uşile oamenilor, precum sectanţii cu materiale propagandistice, şi te vor ruga să le iei banii cu împrumut, interesaţi, nevoie mare, să jumulească buzunarul românilor pe termen lung. Băncile şi-au format echipe de agenţi care vor veni la domiciliul persoanelor fizice pentru a le vinde credite de nevoi personale şi carduri de credit. Încuiaţi uşa şi da-ţi drumul la cîini!...dacă n-au apucat să-i eutanasieze baronii locali. Ţineţi cămătarii departe de bunurile voastre!

O ducem din ce în ce mai „bine”! A trecut un sfert de veac de la balamucul decembrist, cînd am fost daţi de-a rostogolul în jungla fioroasă a capitalismului. Sîntem cetăţeni europeni şi avem dreptul, ştiţi reclama! Dreptul de a sărăci de la o zi la alta, de a constata că sîntem furaţi pe toate căile, dreptul de a ne lăuda cu cele mai mari biruri din Europa şi cu cele mai mici salarii. Potrivit ultimului raport al Băncii Mondiale, România are una din cele mai mari poveri fiscale din U.E. Săptămîna trecută Guvernul a publicat în Monitorul Oficial ordonanţa care-i va sărăci de tot pe români, pentru că de anul viitor aceasta aduce modificări grele activităţii financiar-contabile şi impozitelor impuse cetăţenilor.
Şi asta nu e tot! Piaţa funciară va fi liberalizată oficial de la 1 ianuarie 2014. De parcă pînă acum străinii n-ar fi cumpărat pămînt românesc pe săturate, mai mult pe degeaba. Acuma s-a oficializat fărădelegea! Statul dă undă verde străinilor să cumpere terenuri agricole, eliminînd restricţiile, inclusiv obligaţia noului proprietate de a avea experienţă în agricultură.

Maria Diana Popescu


POPOR ROMAN !!!


” LUMEA nu va fi distrusa de cei ce fac RAU ci, de aceea care doar PRIVESC si REFUZA sa intervina ” !!!  Mark Twain.

Toata lumea vorbeste despre REGIONALIZAREA ROMANIEI doar prin prisma cererilor aberante ale ungurilor din Ungaria si ale maghiarilor din ROMANIA vis-a-vis de AUTONOMIA TERITORIALA a asa zisului tinut secuiesc in care traiesc vreo 500 de secui urmata mai tarziu de inglobarea partii de nord-vest a TRANSILVANIEI
la Ungaria , uitand de fapt ca, se urmareste sa se realizeze o NOUA HARTA a EUROPEI in care , frumoasa noastra HARTA sa fie modificata ( SCHILODITA ) dupa bunul plac al iredentistilor si revizionistilor unguri cu sprijinul cozilor lor de topor si-a TRADATORILOR de NEAM si TARA .




Raspunsuri la cele afirmate de mine mai sus
gasiti in articolul ce urmeaza :
” Există şi mize secrete ale regionalizării României ?
Partea I:
România cu Moldova de la Nistru la Siret, dar fără Transilvania, ori Valahia… şi fără una şi fără alta
În 1980, la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, de la Madrid, o delegaţie a imigraţiei maghiare s-a prezentat cu documente prin care revendica independenţa Transilvaniei, în numele unui pretins partid socialist transilvănean în exil. Nu putine delegaţii prezente la Conferinţă au luat problema Transilvaniei în serios.

Anual, după „momentul Madrid”, în Congresul SUA apărea câte o rezoluţie în susţinerea ideii că, în România, indiferent de regim, indiferent dacă a fost republică sau monarhie, ungurii au fost întotdeauna persecutaţi şi supuşi deznaţionalizării. Acelaşi text, an de an, era repus pe tapet, dar semnat şi iniţiat mereu de „alţii”.
În 22 decembrie 1989 la Timişoara, printre numeroasele revendicări care au animat evenimentele străzii, a trecut ca neobservată scandarea “Vrem unirea cu Ungaria!”.
În ianuarie 1990, în prima redactare a draftului “Proclamaţiei de la Timişoara”, a apărut strecurată ideea întregirii şi autonomizării Banatului de România.
În martie 1990, cu câteva zile înainte de criza interetnică de la Târgu Mureş, corespondenţi ai presei occidentale, în tema cu cele ce aveau să urmeze [de unde?, de la cine?, cum?], erau prezenţi la faţa locului, ca parte a planificării operaţionale a conflictului.
La 21 mai 1990, săptămânalul francez “Le Point” reonstituie, în liniile sale generale, ceea ce numeşte “complotul bicefal sovietio-maghiar” de la Timişoara.
În acelaşi an, geograful şef al Departamentului de Stat a dat publicităţii estimarea tendinţelor de multiplicare a entităţilor statale până la jumătatea viitorului secol, în care se afirma ca în anul 2050 vor exista peste 300 de state.
La 21 octombrie 1991, au fost remise agenţiilor de presă [From The Desk of Dan Andersen P.O. Box 1971, Los Angeles CA 90078] “Declaraţia de Independenţă a Republicii Transilvania”, cu capitala la Cluj, şi decupajul viitorului nou stat din harta României. Presa din România, care a observat declaraţia, a tratat gestul ca inepţie a unui excentric, Dan Andersen-Voda, care semnase documentul în calitate de “Preşedinte interimar în exil al Republicii Transilvania”.
Urmează apoi publicarea unei ample lucrări de anticipaţie “Future Wars” [“Războaiele viitoare”], în care autorul, Trevor Nevitt Dupuy (Mai 3, 1916 – Junie 5, 1995, colonel U.S. Army în retragere, considerat un geniu militar), detalia şi scenariul războiului pentru Transilvania.
Desigur, în astfel de simulări încap şi multe fantezii… Şi, totuşi, iată că nu mai demult decât în zilele din urmă, un studiu publicat la Belgrad sugerează că (…) Ungaria s-ar putea extinde cu Transilvania românească şi partea de nord a Banatului din Serbia.
În compensaţie pentru teritoriul pierdut în favoarea Ungariei, România ar putea obţine reîntregirea Moldovei, dar fără Transnistria şi judeţele date de Stalin Ucrainei.
Aproape concomitent, de la Budapesta, dintr-o sursă “gri” ni se dă de ştire: “Chiar şi CIA consideră necesară abrogarea dictaturii teroriste de la Trianon”. În susţinerea aserţiunii se dă ca argument că CIA, GRU şi un Institut de Cercetare au întocmit o hartă a Europei în anul 2035, potrivit căreia Ungaria va alipi o parte a Transilvaniei şi Voivodina. În comentariul la hartă se spune că “(…) vor aparţine din nou Ungariei teritoriile din România, unde românii sunt în majoritate, în schimb Tinutul Secuiesc rămâne parte a României. (…) România se poate consola cu Republica Moldova”.
O necesară paranteză. Entuziasmul inţial al unioniştilor de la Chişinău a fost bine temperat de la Budapesta, Mircea Snegur fiind convins să nu se grăbească, deoarece viitorul statului unitar român este sub semnul unei dezmembrări, context în care se vor desface şi reface ţinuturile istorice pe criteriile regionalizărilor transfrontaliere şi a cedărilor de suveranitate.
Concomitent cu deteriorarea relaţiilor “româno – române” dintre Bucureşti şi Chişinău, a fost repusă pe tapet şi revigorata doctrină academicianului A. Lazarev, privind “poporaţia moldovenească trăitoare în cadrul Rusiei”, dinainte de octombrie 1917, ca “naţiune burgheză de sine stătătoare”.
Iată ce afirma A. Lazarev în 1984: “În urma intervenţioniştilor străini în Moldova şi cotropirii forţate a Basarabiei sovietice de către România regală, naţiunea burgheză moldovenească (…) a fost fărâmiţată şi marea ei majoritate se trezi în condiţiile unei crunte asupriri sociale şi naţionale străine; cealaltă parte, cea mică a naţiunii, din raioanele de pe malul stâng al Nistrului se află sub asuprirea intervenţioniştilor germane-austrieci şi albgardiştilor”. “(…) După februarie 1920, pe malul stâng al Nistrului a continuat procesul de formare a naţiunii socialiste moldoveneşti”. Ulterior, afirmă A. Lazarev, “procesul de constituire a poporului moldovenesc într-o nouă comunitate etnico-sociala, naţiunea socialistă, s-a încheiat în prima jumătate a anilor 1950“.
Dar iată şi ce spune “Vocea Rusiei” azi, la aproape trei decenii după A. Lazarev: „României i se pregătește un nou dictat de la Viena”. Unui oarecare Andrei Safonov, “obscur analist transnistrean”, i-a venit, aşa din senin, ideea să lanseze în spaţiul comunicării publice concluzia ameninţătoare: “A venit momentul ca România să dispară de pe harta lumii!”.
“Vocea Rusiei” arată că Andrei Safonov, în opinia căruia distrugerea României ar fi o cauză nobilă, “nu reprezintă nici măcar tangenţial vreo forţă politică importantă din Transnistria, Ucraina sau Rusia, dar problema atinsă este reală și are legătură cu Uniunea Europeană (s.n.). Potrivit sursei citate, “există semne că se încearcă o diversiune similară cu cea din 1989″, când s-a încercat insistent inocularea ideii aberante că Moscova ar fi vinovată de acele evenimente (…)”.
Ce ameninţare ne devoalează “Vocea Rusiei”? Pentru România, “(…) anul 2013 va fi unul deosebit de greu, mai ales în contextul geopolitic în care s-a înscris Uniunea Europeana”, când “pare să fie decisă distrugerea statelor naţionale şi transformarea Uniunii Europene într-o «federaţie de regiuni», astfel încât elitele naţionale să nu mai poată opune rezistenţă centrului decizional aflat undeva pe axa Bruxelles – Berlin”.
Că ni se pregăteşte ceva este dincolo de evidenţe. Deja dictatul, sufocant pentru demnitatea naţională, al unor interese economice străine cu identitatea incertă, face şi desface jocurile politice în România, cheamă la ordine, rând pe rând, Parlamentul, Preşedinţia Republicii, Guvernul, Justiţia, Presa, Agenţiile Speciale…
În tot acest timp, noi nu putem să nu observăm semnele prevestitoare de vremuri grele care vin din est. Acolo sunt lansate cu obstinaţia şi perseverenţa picăturii chinezeşti tezele unei doctrine a “românismului agresiv”, după cum urmează:
07.10.2010 – Agenţia de ştiri: “Regnum” (Rusia):
“(…) Este necesar un bloc antiromânesc, a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale.”
România se pronunţă împotriva reglementării conflictului moldo-transnistrean prin formarea unei federaţii sau confederaţii, lăsând Republica Moldovenească Nistreană fără bază juridică pentru a se opune unei noi încercări de refacere a ‘României Mari’ în graniţele din 1941-1944. (…). Dacă nu vom opri expansionismul românesc pe Prut, pe Nistru va fi deja prea târziu să o mai facem. (…) Duşmanul trebuie bătut pe teritoriul lui. Iar România, la nivelul politicii ei de stat, este un duşman neîndoielnic pentru Republica Moldova şi Republica Moldovenească Nistreană. De aceea, este necesar un bloc antiromânesc, a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale. Transilvania, oare, nu a fost ruptă din Ungaria? Oare este totul în regulă cu ruşii şi ucrainenii din România? Bucureştiul nu ar trebui să arunce cu pietre în vecini, având propria casă de sticlă fragilă. (…)”
17.01.2011 – Agenţia de ştiri: “Lenta PMR” (Republica Moldova)
“Asalt asupra Estului: românismul agresiv îndreptat împotriva Transnistriei, Moldovei şi Ucrainei în secolul XX“
“Uniunea Moldovenilor şi o serie de alte asociaţii naţionale din Republica Moldovenească Nistreană pregătesc, în vederea publicării, o carte care ‘va demasca planurile expansioniste ale României, concepute încă din 1914, în legătură cu Moldova, Transnistria şi Ucraina’. Titlul provizoriu al cărţii este ‘Asalt asupra Estului: românismul agresiv îndreptat împotriva Transnistriei, Moldovei şi Ucrainei în secolul XX’. “
31.05.2011 Agenţia de ştiri: “Regnum” (Rusia):
Dacă ‘potaia’ românească va fi bolnavă, UE ‘o va arunca afară, o va da pe mâna hingherilor sau, în cel mai bun caz, o va eutanasia”
Deschiderea în Parlamentul European a unei reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc, nerecunoscut de Bucureşti, a fost comentată pentru Agenţia ‘Regnum’ (31.05.2011) de politologul şi istoricul transnistrean Nikolai Babilungă:
‘(…) Mi se pare că acest fapt demonstrează, încă o dată, cât de slabă şi cât de instabilă este unitatea internă din unele state precum România. Clasa politică din această ţară nu ar trebui să se mai gândească, înainte de toate, la extinderea teritoriului spre est, pe baza Republicii Moldova, şi cu atât mai mult a autoproclamatei republici transnistrene şi Ucrainei. Ar trebui să se ocupe, cu adevărat, de consolidarea stabilităţii în propria ţară, poate chiar prin intermediul federalizării şi extinderii drepturilor şi împuternicirilor acelor teritorii, pe care România le-a invadat la începutul secolului XX (…).
Însă este puţin probabil ca vreun politician român să fie capabil să se ocupe serios şi în mod obiectiv de problemele ţării sale (…). Toţi sunt atât de orbiţi de miturile, de fabricaţie proprie, privind «marea naţiune română» şi «România Mare», (…) încât nu sunt capabili, pur şi simplu, să aibă o percepţie adecvată a realităţii. Aceştia vor continua (…) să predice dogma românismului agresiv, vor pretinde teritoriile vecinilor lor din est şi vor construi intrigi împotriva autorităţilor legitime din aceste state (…). Şi propria lor casă se surpă. Şi o dovadă în acest sens este deschiderea, la Bruxelles, a unei reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc pe lângă Parlamentul European’. (…)’”
24.01.2012 – Agenţia de ştiri: “Mediafax”:
“Miting împotriva Unirii din 1859 în faţa Ambasadei României din Chişinău”
“Mai multe persoane s-au adunat în faţa Ambasadei României din Chişinău, denunţând Unirea din 24 ianuarie 1859.
Simpatizanţii Partidului ‘Patrioţii Moldovei’ au scandat’Trăiască Moldova Mare!’, exprimând nemulţumirea faţă de Unirea din 24 ianuarie 1859.(…)”
02.05.2012 Publicaţia: “YAM.MD” (Republica Moldova):
“Frontul lui Putin cere imperativ Chişinăului ‘să nu joace după cum îi cântă Bucureştiul’”
“Frontul Popular, o suprastructură politică creată de Vladimir Putin în preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din Federaţia Rusă, a expediat o declaraţie pe adresa Congresului Civic organizat (29.04.2012) de Partidul Comunistilor din Republica Moldova, în care se spune :
‘Cetăţeni ai Republicii Moldova, fiţi adevăraţi patrioţi ai neamului. Nu permiteţi ca ţara voastră să fie condusă de la Bucureşti. Apăraţi-vă independenţa şi statalitatea voastră’,
‘Românizarea cu orice preţ, revanşismul istoric, transformarea Republicii Moldova într-un avanpost al NATO, aceasta este politica actualei guvernări. Poporul rus este gata să ajute populaţia din Republica Moldova în formarea unui stat cu adevărat independent, bazat pe interesele cetăţenilor din Republica Moldova’, se mai adaugă în declaraţie. (…)”
17.05.2012 Agenţia de ştiri: “Unian” (Ucraina):
“În sudul Ucrainei continuă distribuirea de paşapoarte româneşti”
“Înainte de recensământul populaţiei din Ucraina, România face propagandă în rândul populaţiei moldoveneşti din regiunea Cernăuţi în favoarea schimbării apartenenţei sale naţionale cu cea română. Reprezentanţii societăţilor naţional-culturale moldoveneşti din Ucraina consideră că autorităţile de la Bucureşti adoptă o politică ‘antimoldovenească, xenofobă şi discriminatorie nedeghizată faţă de moldovenii din Ucraina’. (…) Liderii asociaţiilor culturale moldoveneşti din Ucraina solicită MAE ‘să avertizeze conducerea României că distribuirea, în continuare, de paşapoarte româneşti cetăţenilor ucraineni, intensificarea altor acţiuni de românizare a moldovenilor din Ucraina pot provoca conflicte interetnice şi conduce la destabilizarea întregii arhitecturi a securităţii europene’. (…)”
10.09.2012 Publicaţia”YAM.MD” (Republica Moldova):
“Patrioţii Moldovei’ vor organiza un marş, sub lozinca ‘Moldova noastră’, la Iaşi!”
“La ambasadele şi consulatele României vor fi organizate mai multe mitinguri care se vor desfăşura sub lozinca ‘Pentru Moldova!’. Acestea vor fi organizate de partidul ‘Patrioţii Moldovei’ şi vor avea loc la 16 septembrie în faţa reprezentanţelor diplomatice ale României de la Moscova, Sankt-Petersburg, Kiev, Odesa şi Chişinău.
Potrivit unui comunicat de presă al formaţiunii, ‘mitingurile sunt organizate de cetăţeni ai Republicii Moldova, care consideră că România promovează o politică antimoldovenească agresivă în regiune’.
”A venit vremea să-i amintim României despre teritoriile noastre, care au fost practic luate în anul 1859, prin manipulare şi alte metode şmechere..”
10.09.2012 Cotidianul: “Magyar nemzet”, MTI (Ungaria)
“Republica Moldova este o ţară cheie”
”Preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo, a afirmat în cadrul unei conferinţe de presă comune cu omologul său de la Chişinau, Marian Lupu, că Republica Moldova este ‘o ţară cheie’ şi că Ungaria poate acorda un sprijin mare pentru realizarea integrării ei în Uniunea Europeană. (…)”
10.09.2012 Publicaţia “YAM.MD” (Republica Moldova):
“Istoria românilor’ serveşte scopului de lichidare a Republicii Moldova”
“Curtea de Apel Chişinău a respins cererea Asociaţiei Istoricilor şi Politologilor ‘Pro-Moldova’, în care reclamanţii au solicitat anularea ordinului ‘Privind predarea istoriei românilor în sistemul învăţământului preuniversitar’. Membrii Asociaţiei ‘Pro-Moldova’ nu sunt de acord nici cu conţinutul, nici cu denumirea disciplinei, calificând acest curs drept xenofob şi naţionalist. ‘Acest manual provoacă ura interetnică şi ofensează demnitatea minorităţilor naţionale, fiind, de asemenea, unul antistatalist, deoarece nu recunoaşte poporul moldovenesc. Autorii manualelor consideră statul moldovenesc ceva întâmplător, iar Basarabia – drept pământ românesc. Însăşi denumirea – «Istoria românilor» – poartă un caracter nazist. Trebuie studiată istoria unei ţări, dar nu istoria unui popor’ (…) su aceste manuale au fost publicate din mijloacele Guvernului român, iar o parte din autori sunt cetăţenii României. (…)”
11.09.2012 Publicaţia: “YAM.MD” (Republica Moldova):
“Patrioţii Moldovei’: 16 septembrie poate deveni o duminică sângeroasă”
“Partidul ‘Patrioţii Moldovei’ a elaborat un plan de contracarare a acţiunilor unioniştilor care pledează pentru lichidarea suveranităţii Republicii Moldova. Astfel, vor fi create echipe de voluntari pentru apărarea patrimoniului istoric al Republicii Moldova, va fi organizat un congres internaţional istoric şi un congres naţional al forţelor promoldoveneşti. De asemenea, Partidul ‘Patrioţii Moldovei’ intenţionează să iniţieze un proces, la un tribunal internaţional, de condamnare a României pentru distrugerea statalităţii moldoveneşti şi genocid împotriva poporului Republicii Moldova. Totodată, reprezentanţii formaţiunii consideră că organizarea pe 16 septembrie în centrul Chişinăului a marşului unioniştilor ar putea provoca vărsări de sânge. ‘Suntem convinşi că unioniştii au nevoie de vărsare de sânge pentru a demonstra că patrioţii duc un război agresiv şi au mers chiar până la uciderea unioniştilor în timpul confruntărilor. După aceste vărsări de sânge, Guvernul nostru se va adresa celui român cu solicitarea de a introduce forţe pentru a aplana conflictul. Guvernul nostru antipopular are toate înţelegerile necesare cu partea română privind apărarea comună a statalităţii şi intervenţia în caz de tulburări în masă şi răscoale. Insă, ştim prea bine că aici vor veni nu trupele române, dar cele ale NATO, iar americanii vor face regula, la fel cum o fac acum în Siria’, a declarat vicepreşedintele Partidului ‘Patrioţii Moldovei’, Alexandr Dobrea.”
12.01.2013 Publicaţia: “YAM.MD” (Republica Moldova) si Adevarul.md:
“Distrugerea României este o cauză nobilă”
“Andrei Safonov, analist politic de la Tiraspol şi fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, susţine într-un comentariu pe site-ul ‘nr2.ru’ că a venit momentul potrivit pentru dezmembrarea României. ‘Faptul că la 13-14 ianuarie la Cernăuţi va avea loc o întâlnire a miniştrilor de externe ai Ucrainei şi Rusiei – Leonid Kozhar şi Serghei Lavrov – nu este întâmplător. România are pretenţii pentru nordul Bucovinei. Aşa că pe lângă reglementarea transnistreană nu este exclus că Moscova şi Kievul vor discuta şi despre coordonarea eforturilor de luptă contra expansionismului românesc’, afirmă politologul de la Tiraspol. Acesta susţine că a trecut timpul paşilor mărunţi. ‘Chiar dacă Rusia şi Ucraina îşi vor unifica eforturile contra urmaşilor lui Ion Antonescu, aceasta nu va da niciun rezultat’. Aceasta pentru că România are o diplomaţie foarte profesionistă şi aliaţi puternici în persoana U.E., S.U.A. şi N.A.T.O.
‘Trebuie să spunem deschis: singurul mod de a scăpa odată şi pentru totdeauna de pericolul românesc – aceasta este încetarea existenţei statului român şi dispariţia sa de pe harta politică a lumii’, declară Safonov.
“ (…)Pentru ‘această cauză nobilă’ ar trebui să-şi unească eforturile toate statele care au de suferit de pe urma Bucureştiului – Rusia, Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova.
Safonov descrie pe scurt şi modul cum poate fi distrus statului roman:
Moldova de peste Prut ar putea fi stat separat sau să se unească cu Republica Moldova, dar fără Transnistria.
Ucraina ar urma să-şi extindă teritoriul încorporând regiunile unde locuiesc ucraineni, iar Moscova ar putea institui un patronaj asupra minorităţii ruse din România.
Ungaria are tot dreptul de a prelua ‘pământurile istorice’, adică Transilvania, iar Bulgaria o parte din Dobrogea.
Astfel se creează premise pentru restabilirea Valahiei, care poate chiar reveni la monarhie (…) astfel România din vânător se transformă în vânat şi doar dispariţia de pe harta lumii a României este singura soluţie pentru o viaţă mai liniştită în regiune.”
10 ianuarie 2012 – Jurnalul Naţional 27 01.2013:
“Csibi Barna l-a comemorat pe Ştefan cel Mare la Chişinău”
Începutul anului 2013 l-a găsit pe Csibi la Chişinău. În data de 10 ianuarie, el l-a comemorat pe Ştefan cel Mare, alături de membrii organizaţiilor “Scutul Moldovenesc” şi “Mişcarea de Tineret Voievod”, cu ocazia împlinirii a 538 de ani de la bătălia de la Podul Înalt (judeţul Vaslui). “Am marcat 538 de ani de la lupta în care voievodul legendar al Moldovei a reuşit cu o oaste de 40.000 de suflete, printre care şi un contingent numeros de secui, să învingă oştirea otomano-valahă condusă de Suleiman Paşa”, a declarat Csibi Barna.
El a depus o coroană la statuia lui Ştefan cel Mare, a oferit declaraţii şi s-a recomandat a fi “un oaspete din România”. “Împotriva armatei otomane şi a valahilor au luptat patrioţii moldoveni împreună cu 5.000 de secui. Şi eu sunt secui şi am venit să îi susţin pe moldoveni”.
În loc de concluzie a acestei prime părţi a cronicii faptelor, un remember necesar, care înlătură orice îndoială că scenariul geopolitic la care ne referim ar fi lipsit de o bază cât se poate de reală, avertismentul preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin.
Vorbind despre Kosovo la cel de al 20-lea summit Rusia-Uniunea Europeană de la Lisabona, din anul 2007, liderul de la Kremlin a făcut aluzie la posibilitatea revendicării Transilvaniei şi Dobrogei de către Ungaria şi Bulgaria.
La numai o zi după ce România a fost menţionată de preşedintele SUA, George W. Bush, drept unul din statele aflate în ţinta Iranului, Vladimir Putin a menţionat ţara noastră pe lista ţărilor europene care se confruntă cu provocări de natură separatistă. Reiterând poziţia Moscovei în cazul Kosovo, liderul rus le-a sugerat omologilor europeni o abordare mai flexibilă, în spiritul dreptului internaţional, făcând trimitere la problema bască din Spania, respectiv la cea flamandă din Belgia şi, nu în ultimul rând, la “potenţiala problemă” a maghiarilor şi bulgarilor din România. Practic, Putin a făcut o aluzie directă la posibilitatea fragmentării României prin eventualele revendicări ale Transilvaniei şi Dobrogei.
(Va urma)
Autor :Aurel I. Rogojan “
Sursa: Internetul.
Tu, stimata cititoare si stimate cititor, ce parere ai ?
Aliosa.

Filed under: Uncategorized — Aliosa @ 7:52 am 

Iata ce zic gunoaiele astea , cred ca ei sunt smecheri si prostesc poporul roman , acesti banditi care ne-au macelarit chiar si pruncii din pantecele mamelor , acum fac pe prostii ca nu vor sa ne ia nimic ? Vor sa ne ia tot , vor Transilvania in nemernicia lor parsiva , fac pe prostii si ne urasca de fapt , ne urasc de moarte !


Am aflat că Ungaria a sprijinit activ atât declanşarea loviturii de stat din 1989, prin Laslo Tokes şi prin angajarea de trupe speciale care jucau rolul de terorişti, cât şi implementarea „democraţiei” proprie unei europe decăzute, atât creştin, cât şi moral – mai precis spus, unei alte europe. Toate acestea au fost făcute de maghiari, în schimbul promisiunii ferme că Ardealul va face parte din Ungaria  .


Kelemen Hunor: Autonomia nu înseamnă să luăm ceva de la cineva, ci să acţionăm în interesul cuiva

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a transmis, sâmbătă, un mesaj celor care vor participa, duminică, la "Marele marş al secuilor", spunând că autonomia nu înseamnă să fie luat ceva de la cineva, ci să se acţioneze în interesul cuiva, conform Mediafax.
Potrivit mesajului lui Kelemen Hunor adresat participanţilor la marşul secuilor postat, sâmbătă, pe site-ul UDMR, evenimentul doreşte să demonstreze forţa comunităţii maghiare, că există voinţa necesară de a avea o atitudine unitară pentru Ţinutul Secuiesc, pentru viitorul Ţinutului Secuiesc.
"27 octombrie este o zi importantă pentru noi toţi. UDMR va participa şi ca organizator la "Marele marş al secuilor". Avem nevoie atât de tineri, cât şi de intelectuali, de vârstnici şi de agricultori, deopotrivă.  Avem nevoie de întemeierea unui cămin, de dezvoltarea pământului natal, de fiecare om din jurul nostru. Dorim să demonstrăm forţa comunităţii noastre, faptul că avem voinţa necesară de a munci împreună şi de a avea o atitudine unitară pentru Ţinutul Secuiesc, pentru viitorul Ţinutului Secuiesc, pentru pământul nostru natal. Atunci când decidem asupra sorţii Ţinutului Secuiesc, de fapt decidem asupra viitorului familiilor şi comunităţii noastre. Noi vrem şi ne dorim să avem o formă de autonomie care să ne permită să decidem singuri în privinţa obiectivelor noastre. Am afirmat în nenumărate rânduri, repetăm şi azi: în viziunea noastră, autonomia nu înseamnă să luăm ceva de la cineva, ci să acţionăm în interesul cuiva", a arătat Kelemen.
Liderul UDMR a adăugat că, prin năzuinţele de autonomie ale maghiarilor, aceştia nu vor să priveze pe nimeni şi de nimic.
"Nici pe români, nici pe maghiari, nu vrem să luăm nici bunuri, nici proprietăţi, nici decizii, nici drepturi. Cerem însă, ca noi, secuii, maghiarii din Transilvania şi Ţinutul Secuiesc, să avem puterea de a decide singuri în chestiunile care ne privesc", a subliniat Kelemen Hunor.
Acesta a afirmat că demonstrarea voinţei politice a maghiarilor este importantă din perspectiva eficienţei muncii lor în administraţiile locale şi judeţene, în Parlament şi în activităţile de reprezentare a intereselor comunităţii. 
Reprezentanţii UDMR au anunţat, sâmbătă, că liderul Uniunii, Kelemen Hunor, se va alătura participanţilor la marş la slujba ecumenică din Târgu Secuiesc, în timp ce vicepreşedintele politic, Borbély László, va fi prezent la Ozun.
"Marele marş al secuilor" va avea loc, duminică, în judeţul Covasna, iar la manifestare sunt aşteptaţi peste 150.000 de maghiari, care să protesteze faţă de proiectul de regionalizare propus de Guvern şi pentru obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc.
Evenimentul va începe la ora 11.00, cu slujbe ecumenice, iar marşul propriu-zis la ora 12.00 şi se va desfăşura de-a lungul DN 11, manifestanţii pornind din 14 locuri şi urmând să formeze, la finalul marşului, un lanţ viu pe o distanţă de 54 de kilometri, între localităţile Chichiş, aflată la graniţa cu judeţul Braşov, şi Breţcu, la ieşirea către Bacău.
Organizatorii au primit toate avizele şi autorizaţiile necesare şi spun că la marş sunt aşteptaţi nu numai covăsneni, ci şi maghiari din mai multe judeţe ale ţării şi din străinătate, în principal din Ungaria. 
UDMR Covasna a comandat 3.000 de steaguri secuieşti de dimensiuni mai mici şi s-au confecţionat şi patru steaguri de dimensiuni mari, de câte 250 de metri lungime şi doi metri lăţime, care vor fi purtate pe tot parcursul marşului, pornind din Breţcu, Târgu Secuiesc, intersecţia de la Reci şi Chichiş.
De asemenea, simultan cu "Marele marş al secuilor" vor fi organizate "manifestaţii de simpatie" în mai multe oraşe din Europa şi America, printre care Budapesta, Viena, Stuttgart, Zürich, Helsinki, Stockholm, Londra, Washington, Los Angeles şi Toronto.
În Covasna, manifestarea va fi precedată de aprinderea, sâmbătă seara, a unor "focuri de veghe ale autonomiei". Astfel, reprezentanţii Asociaţiei Tinerilor din judeţul Covasna - HARIT vor aprinde un astfel de foc pe Creasta "Pivniţa Uriaşului" de lângă comuna Moacşa, iar alte două focuri vor fi aprinse de reprezentanţii CNS pe Muntele Perko (comuna Sânzieni) şi pe dealul "Larmafa" (între Ojdula şi Hilib).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu