vineri, 24 iunie 2016

Brexit-ul - Spaima Europei



Brexit sau Bremain, asta e întrebarea aproape shakespeariană care ţine lumea cu sufletul la gură. Răspunsul va fi livrat publicului britanic vineri, 24 iunie, la micul dejun, promite Comisia Electorală. Deocamdată, perspectiva este incertă.
Referendumul are o mare intensitate emoţională. Elementul cheie al campaniei în favoarea ieşirii Marii Britanii din UE este impulsul antiimigraţie, în special împotriva străinilor care au intrat în piaţa de muncă britanică. Un alt argument în favoarea desprinderii de UE este ideea că Marea Britanie ar plăti mai mult faţă de cât primeşte de la UE. Asta depinde însă din ce unghi analizezi. Tabăra pro-exit a lansat iluzia că o economie mare, cum e Marea Britanie, cu un produs intern brut de peste 2.300 de miliarde de euro (cam 5% din economia lumii), ar susţine convergenţa micilor economii din clubul euro. În schimbul unui transfer uriaş de bani către bugetele UE, ţările este europene ar fi marii beneficiari.


Un aspect interesant, care ţine de fapt echilibrul între Brexit şi Bremain, este sensibilitatea publicului britanic de etnii diverse, care, deşi nu a fost ţinta asaltului antiemigraţie, s-a simţit lezat, aşa cum s-a putut observa din întrebările incisive puse de către reprezentanţii acestor grupuri liderului UKIP Nigel Farage. De altfel, Farage a evitat să răspundă precis la multe întrebări privind efectele unui eventual Brexit asupra economiei.

Furtună în piaţa valutară
În cazul unui Brexit, adică al unei dezlipiri a Marii Britanii de Uniunea Europeană, va începe o furtună perfectă în piaţa financiară, simt economiştii. Incertitudinile se vor prelungi, probabil nişte ani, până când Marea Britanie va reuşi să-şi refacă toate înţelegerile comerciale privind tarifele vamale. Asta este una dintre cheile taberei favorabile unui Bremain, adică Britania rămâne în UE. Leul, împreună cu toate monedele din zonă, va fi vulnerabil în faţa investitorilor dintr-o piaţă financiară dezlănţuită. Tranzacţile comerciale cu Marea Britanie vor scădea, atât la noi, cât şi aiurea, deoarece taxele vamale vor reduce substanțial profiturile, nu înainte de a scumpi mărfurile.

În ciuda unei devalorizări brutale a lirei sterline, în ultimele trei luni, nimeni nu se aşteaptă la prăbuşirea vreuneia dintre monedele mari ale lumii. Dacă Anglia iese din clubul euro, dolarul pare a fi marele învingător. Totuşi şefii Federal Reserves, sistemul american de bănci centrale, au dat de înţeles că vor amâna o urcare a ratelor dobânzilor, pentru a nu face dolarul şi mai atractiv.

Euro are capacitatea, abilitatea şi forţa de a rezista unei devalorizări masive, spun analiştii. La cârma Băncii Centrale Europene, Mario Draghi a demonstrat din nou că băncile centrale pot stăpâni o criză financiară, printr-un arsenal de instrumente de politică monetară.




Mulți dintre cei care cred că o conspirație uriașă încearcă să obțină puterea pe întreaga planetă se referă la așa-numitul Plan Kalergi. Și nu e vorba deloc de un fals, precum Protocoalele Înțelepților Sionului. Kalergi a existat cu adevărat, iar ideile sale stau la baza Uniunii Europene de astăzi. Numai că multe dintre transformările uriașe la care visa Kalergi abia acum se înfăptuiesc, fără ca vreun politician european să și le asume.

Iată, de pildă, ce scria contele Richard von Coudenhove-Kalergi despre ce se va întâmpla în Europa: Omul viitorului va fi de rasă metisă, Rasele din zilele noastre și clasele vor dispărea (…) Rasa Eropo-Negroidă a viitorului va fi similară ca înfățișare cu egiptenii antici, va fi înlocuită diversitatea popoarelor cu diversitatea indivizilor”.

Richard von Coudenhove- Kalergi s-a născut pe 16 noiembrie 1894 la Tokyo. Tatăl său era reprezentantul diplomatic al Imperiului Austro-Ungar, iar mama sa fiica unui foarte bogat negustor din Japonia. În decembrie 1921, după dezintegrarea monarhiei bicefale, s-a alăturat unei loji masonice din Viena numită „Humanitas”. În 1922 a fost printre cofondatorii Uniunii Pan Europene alături de arhiducele Otto von Habsburg, pretendentul la coroana austriacă. 

În 1923, publică un manifest intitulat Pan Europa în care se pronunță pentru social-democrație ca o îmbunătățire a „feudalei aristocrații militare”, 

Dar visul său era să înlocuiască democrația cu „o nobilime socială a spiritului”. 

Mai multe loji masonice îi sprijină mișcarea, Manifestul lui e publicat în mai multe limbi. În 1924, după cum povestește Kalergi în autobiografia sa, un prieten extrem de bogat, baronul Louis de Rotschild, l-a prezentat altui bancher – Max Wartburg. Acesta i-a oferit 60 de mii de mărci în aur pentru a-și finanța mișcarea Pan-Europeană, ba mai mult, l-a pus în legătură și cu alți doi bogați bancheri din Statele Unite. 

În prima fază, Kalergi a militat pentru împărțirea lumii în numai cinci state. Statele Unite ale Europei, care ar fi trebuit să includă și posesiunile franceze și italiene din Africa, o Uniune Pan Americană, în care să se găsească atât America de Nord, cât și cea de Sud, Commonwealthul Britanic, URSS și o Uniune Pan Asiatică, în care China și Japonia ar fi înglobat și Oceania. 

Vezi Sursa Info  AICI

Southern Poverty Law Center caracterizează planul Kalergi drept o metodă europeană prin intermediul căreia se promovează teoria genocidului alb pe continent. Naționaliștii îl citează greșit pe Coudenhove-Kalergi cu scopul de a susține că politicile pro-imigrație ale Uniunii Europene constituie un plan subtil dezvoltat în decadele precedente de distrugere a popoarelor albe. Hope Not Hate, o organizație antirasistă, a descris planul drept o conspirație care presupune că Coudenhove-Kalergi a încercat să influențeze politicile europene privitoare la imigrație cu scopul de a crea o „populație lipsită de identitate” care să fie condusă de o elită evreiască.

Teoria genocidului albdispariția albilor sau teoria înlocuirii albilor este o convingere supremacistă conform căreia există un plan, deseori atribuit evreilor, prin care se promovează metișarea raselor, imigrație masivă a persoanelor de altă origine decât cea europeană, integrarea acestora, scăderea ratelor de fertilitate, avortul, confiscarea terenurilor ce aparțin albilor de către guvern, violență și o politică de eliminare în interiorul țărilor întemeiate de albi cu scopul de a cauza dispariția acestora prin asimilare forțată și genocid. 

Negrii, latino-americanii și musulmanii sunt considerați vinovați, însă mai degrabă ca imigranți fertili, invadatori și agresori decât ca inițiatori ai unui complot.

Teoria genocidului alb este un mit fundamentat pe pseudoștiințăpseudoistorie și ură, propagat de o panică psihologică deseori intitulată „white extinction anxiety”. 

Nu există dovezi că rasa albă este pe cale de dispariție sau că cineva încearcă să-i extermine. 

Scopul acestei teorii este să-i sperie pe albi și să justifice agenda naționaliștilor albi de a face apel la violență.

Teoria a fost popularizată de către supremacistul și neonazistul David Lane în jurul anului 1995 și a fost utilizată intens în propaganda din Europa, America de NordAfrica de Sud și Australia

Similare teorii ale conspirației erau răspândite în Germania Nazistă. Aceasta reprezintă o versiune mai largă și mai extremă a teoriei marii înlocuiri - propusă în 2012 de Renaud Camus - care se concentrează pe populația albă creștină din Franța

Începând cu atentatele din Christchurch și El Paso, unde atacatorii considerau că există o „înlocuire a albilor”, conceptul de „Eurabia” al lui Bat Ye'or, teoria marii înlocuiri a lui Camus și reluarea planului Kalergi de Gerd Honsik au devenit idei asociate așa-numitului „genocid alb” și sunt considerate versiuni ale acestei teorii.

În august 2018, președintele Statelor UniteDonald Trump, a fost acuzat că susține această teorie într-o postare de pe Twitter prin care îi cerea secretarului de stat Mike Pompeo să investigheze „confiscarea și exproprierea terenurilor și fermelor, respectiv uciderea la scară largă a fermierilor” în Africa de Sud, afirmând că „guvernul sud-african confiscă în momentul de față terenurile fermierilor albi”.


Vezi Sursa Info  AICI



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu