Scoţia merită să rămînă şi va rămîne în istorie pînă la sfîrşitul lumii şi chiar şi după, din două motive: Adam Smith e primul motiv, whisky-ul e al doilea.
“Produsul muncii este acel lucru care se adaugă la obiectul sau materialele asupra cărora este folosită această muncă. Iar profiturile angajatorului vor fi la fel de mici sau mari ca valoarea acestui produs. Însă un om îşi va folosi capitalul în sprijinul muncii doar de dragul profitului; prin urmare, el se va strădui, întotdeauna, să-l folosească în sprijinul acelei munci al cărei produs este posibil să aibă cea mai mare valoare – sau să-l schimbe contra celei mai mari cantităţi de bani sau de alte bunuri cu putinţă.
Însă venitul anual al fiecărei societăţi este întotdeauna egal cu valoarea de schimb a întregului produs anual al muncii sale sau, mai precis, este exact acelaşi lucru ca această valoare de schimb.
Prin urmare, aşa cum fiecare individ se va strădui, în măsura posibilităţilor sale, atît să-şi folosească capitalul în sprijinul muncii autohtone, cît şi să direcţioneze această muncă, astfel încît produsul acesteia să aibă cea mai mare valoare cu putinţă, el va face toate eforturile ca venitul anual al societăţii să fie cît de mare cu putinţă. În general, el nu intenţionează să promoveze interesul public şi nici nu-şi dă seama cît de mult îl promovează.
Vezi și
Preferînd să sprijine munca autohtonă, în locul celei din străinătate, el nu se gîndeşte decît la propria siguranţă; direcţionînd această muncă de aşa manieră încît produsul său să aibă cea mai mare valoare, el se gîndeşte doar la propriul său cîştig – şi astfel, ca şi în alte situaţii, el este condus de o mînă invizibilă să promoveze un scop care nu făcea nicicum parte din intenţiile sale. Iar pentru societate nu este nici mai bine, nici mai rău că nu face parte din intenţiile sale. Prin urmărirea propriului interes, el îl va promova adesea pe cel al societăţii, şi încă mai eficient decît în cazul în care ar avea intenţia să-l promoveze. N-am auzit niciodată ca cei care au pretins că-şi dedică afacerile binelui public să fi contribuit prea mult la acesta. E adevărat că nu e o înclinaţie obişnuită la comercianţi, şi nu e nevoie să foloseşti prea multe cuvinte ca să-i convingi să n-o facă.
Este evident că fiecare individ, în situaţia sa particulară, poate judeca mai bine decît orice om de stat sau legislator care este acea ramură a muncii anume unde-şi poate folosi capitalul, astfel încît produsul acesteia să aibă cea mai mare valoare. “
The Wealth of Nations, Adam Smith, 1776
Oricît de plictisitor, redundant şi chiar obositor ne-ar părea, e necesar să susţinem zilnic lucrurile evidente şi de bun simţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu