A MURIT REGELE , TRĂIASCĂ REGELE !
”Poți să te ocupi de orice, de politică, de industrie, de literatură... dar nu în afara credinței în DUMNEZEU. Dacă Europa a avut de suferit mai mult decât oricând în secolul acesta, este pentru că s-a îndepărtat de El cu bună știință, pentru că a vrut să vadă dacă popoarele pot să supraviețuiască fără credință.
Nu, nu pot să supraviețuiască decât coborând sub condiția umană.
Când lipsește credința, nu mai poți deosebi între bine și rău. Bâjbâi, te rătăcești, azi mergi după unul, mâine după altul și până la urmă spui că nu există nimeni care să cunoască adevărul sau că adevărul nu există.
Aștept o renaștere spirituală nu numai în România, ci și în întreaga Europă. Legile și convențiile nu sunt destul ca oamenii să renunțe la violență. Prin credință chiar datoria față de patrie ți-o îndeplinești mai tare. Eu știu că de nimic nu s-au temut mai mult comuniștii decât de credința oamenilor în HRISTOS. Ei înțelegeau mai bine decât toți că un om credincios este un rob mai puțin. Dacă ei au propovăduit ateismul, a fost pentru că numai așa puteau să scoată pe oameni de sub cea mai puternică protecție.”
”Convorbiri cu Mihai I al României”, Mircea Ciobanu
Romania era intre Hitler și Rusia !
Una din problemele care trebuia sa îi dea de gindit lui Antonescu este aceea că Germania nu a fost interesată de inzestrarea Armatei Romane .
Soldatii romani plecau la lupta cu Rusia pe jos și cu căruțele trase de cai , in timp ce armata germană era echipată curespunzător , bine hrănită și mecanizată !
Mai mult , Romania deși era aliată cu Germania , trimitea alimente si petrol in Germania fară nici o conditie de negociere .
Antonescu a mizat totul pe cartea superiorităţii armatei germane.
Era convins, în 1941, că Hitler va câştiga războiul şi că va fixa termenii păcii viitoare.
Puţini mai sperau, în vara lui 1941, că Anglia nu va fi îngenunchiată – dar, ulterior, intrarea în război a SUA a schimbat datele problemei.
Puţini mai credeau, în vara lui 1942, că URSS și Stalin mai au vreo şansă – dar episoade viitoare precum Stalingrad sau Kursk au întors sensul ofensivei.
În faţa dârzeniei britanicilor, forţei Americii şi sacrificiului sovieticilor, Reich-ul german a intrat în agonie.
Aliat al Germaniei, Antonescu a fost victima propriei sale încrederi totale în Hitler.
Aici apare a doua problemă:alianţa României cu Germania lui Hitler s-a făcut în termenii unui gentlemen agreement verbal, fără niciun acord scris. Orbit de încrederea în Hitler şi condescendent-ironic faţă de junele rege Mihai al României, Antonescu n-a cerut garanţii, n-a pus (iniţial) condiţii.
E o greşeală uriaşă a lui Antonescu. Ca şef de stat, nu poţi implica ţara într-un conflict fără o minimă bază diplomatică. Ulterior, a vândut nemţilor petrol şi grâu la preturi foarte mici .
Dacă am fost aliații germaniei , de ce soldatii romani plecau la lupta cu Rusia pe jos și/sau cu căruțele trase de cai , in timp ce atmata germană era echipată curespunzător , bine hrănită și mecanizată ! Mai mult , Romania trimitea alimente si petrol in Germania fară nici o conditie de negociere .
Pe 25 octombrie 2012, cu ocazia evenimentelor dedicate aniversarii Regelui Mihai, care a implinit varsta de 91 de ani, a avut loc inaugurarea unei noi piete in Bucuresti: Piata Regelui.
Primăria Municipiului Bucureşti inaugurează Piaţa Regelui, aflată la intersecţia Şoselei Kiseleff cu strada arhitect Ion Mincu. La inaugurare participă Regele Mihai I, principesa Margareta, principele Radu şi principele Nicolae
Aceasta este situata la intersectia Bulevardului Kiseleff cu strada Arhitect Ion Mincu din Sectorul 1 Bucuresti. Bustul Regelui Mihai I este realizat de sculptorul Valentin Tănase.
foto Lucian Muntean
In ultimii ani am avut bucuria de a ma intalni de mai multe ori cu suveranul, fie in Elvetia, fie la Bucuresti, unde familia regala detine micul Palat Elizabeta. Anul acesta, regele a implinit 90 de ani, scrie autorul interviului, Konstantin Eggert.
Reporter: Majestatea Voastra, la 23 august 1944 ati intrat in istorie. Cum a fost?
Regele Mihai: Cand m-am trezit in acea dimineata de 23 august am fost convins ca nu voi apuca ziua urmatoare. Dar eram hotarat sa scot Romania din alianta ei cu Hitler. Armata lui Stalin era in apropierea Romaniei, frontul se rupsese, iar populatia era satula de razboi. L-am chemat pe maresal si pe ministrul de extene Mihai Antonescu la Palat.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Rom%C3%A2niei
De ce 21 de salve de tun ?
Obiceiul datează din secolul al XIV-lea, de când au început să fie utilizate tunurile, dar a devenit uzual în secolul al XVII-lea. Prin descărcarea tunurilor, o navă de război care se apropia de un ţărm străin îşi dovedea astfel bunele intenţii, deoarece nu avea cum să-şi reîncarce tunurile la timp, înainte de a intra în bătaia tunurilor de pe uscat.
https://www.dcnews.ro/21-salve-de-tun-in-onoarea-regelui-mihai-ce-inseamna_571066.html
foto Lucian Muntean
Universitatea din Bucureşti organizează ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa regelui Mihai I. Regele nu va fi prezent la ceremonie, el fiind reprezentat de principesa Margareta.
În cursul după-amiezii, Regele Mihai I şi principesa Margareta vor decora o serie de personalităţi din România şi din Europa, la Sala Regilor a Palatului Elisabeta.
Miercuri, Regele Mihai I a primit, din partea ministrului Apărării, Corneliu Dobriţoiu, Emblema de Onoare a Armatei României, în semn de apreciere pentru activitatea regelui în slujba statului, festivitatea având loc la Palatul Elisabeta.
Mihai I al României
Mihai a devenit pentru prima dată rege al României în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand, întrucât tatăl său renunțase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate. Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, care nu s-a ridicat la nivelul problemelor vieții politice, întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a lui Carol neîntâmpinând rezistență. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare Voievod de Alba-Iulia. Următorul deceniu a fost marcat de exilul mamei sale, pe care putea să o vadă doar câteva săptămâni pe an, când o vizita la Florența. Privat de o veritabilă afecțiune familială, principele Mihai a beneficiat în schimb de o educație aleasă,[4] dar nu a fost pregătit pentru domnie.
În septembrie 1939 a debutat al Doilea Război Mondial, iar anul 1940 a marcat sfârșitul României Mari, care a pierdut fără luptă, în decurs de câteva luni, Basarabia, Bucovina de nord, Herța, Transilvania de nord-est și Cadrilaterul. La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara,[5]tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai. Sub statul național-legionar, apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele nu avea nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații. Nu a fost informat în prealabil asupra intrării României în război alături de Germania nazistă.
Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea lui Antonescu și restaurarea Constituției din 1923. Uniunea Sovietică a tergiversat semnarea unui armistițiu în septembrie 1944 până a ocupat întreaga țară, începând procesul de impunere a sistemului său politic asupra noului satelit. Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, cu situația Transilvaniei ca mijloc de șantaj al rușilor, regele a fost obligat în februarie 1945 să îl demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescuși să-l numească pe Petru Groza la guvernare, care s-a dovedit un instrument docil în mâinile comuniștilor. În semn de protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”, refuzând să semneze decretele guvernului, care și-a urmat însă nestingherit activitatea neconstituțională.
În acești ani, suveranul s-a profilat într-un simbol național al rezistenței. Alegerile generale din noiembrie 1946 au fost fraudate de blocul comunist, care „le-a câștigat” detașat, iar 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului Național Țărănesc, prin „înscenarea de la Tămădău”. La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare,[6] în aceeași zi fiind proclamată republica populară.
În ianuarie 1948 a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma și s-au stabilit după mai multe peregrinări la Versoix, în Elveția. Cuplul are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. După Revoluția din 1989 a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă. De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română. Ulterior, i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți. Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, la 25 octombrie 2011, Mihai a ținut un discurs în fața camerelor reunite ale Parlamentului României. În martie 2016 a fost anunțată îmbolnăvirea lui de cancer și retragerea din viața publică.[7]
Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea lui Antonescu și restaurarea Constituției din 1923. Uniunea Sovietică a tergiversat semnarea unui armistițiu în septembrie 1944 până a ocupat întreaga țară, începând procesul de impunere a sistemului său politic asupra noului satelit. Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, cu situația Transilvaniei ca mijloc de șantaj al rușilor, regele a fost obligat în februarie 1945 să îl demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescuși să-l numească pe Petru Groza la guvernare, care s-a dovedit un instrument docil în mâinile comuniștilor. În semn de protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”, refuzând să semneze decretele guvernului, care și-a urmat însă nestingherit activitatea neconstituțională.
În acești ani, suveranul s-a profilat într-un simbol național al rezistenței. Alegerile generale din noiembrie 1946 au fost fraudate de blocul comunist, care „le-a câștigat” detașat, iar 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului Național Țărănesc, prin „înscenarea de la Tămădău”. La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare,[6] în aceeași zi fiind proclamată republica populară.
În ianuarie 1948 a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma și s-au stabilit după mai multe peregrinări la Versoix, în Elveția. Cuplul are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. După Revoluția din 1989 a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă. De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română. Ulterior, i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți. Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, la 25 octombrie 2011, Mihai a ținut un discurs în fața camerelor reunite ale Parlamentului României. În martie 2016 a fost anunțată îmbolnăvirea lui de cancer și retragerea din viața publică.[7]
Al Doilea Război Mondial
De la Wikipedia, enciclopedia liberă , Cronologie
Începutul războiului în Europa este în general considerat a fi ziua de 1 septembrie 1939,[10][11] începutul invaziei germane a Poloniei; Regatul Unit și Franța au declarat război Germaniei două zile mai târziu. Data de început a războiului în Pacific este uneori dată ca fiind cea a izbucnirii celui de al Doilea Război Sino-Japonez la 7 iulie 1937,[12][13] sau chiar invazia Japoneză a Manciuriei(d) , la 19 septembrie 1931.[14][15]
Alții îl urmează pe istoricul britanic A.J.P. Taylor(d), care considera că Războiul Sino-Japonez și războiul din Europa și din coloniile sale au fost două războaie diferite simultane, care au fuzionat în 1941. Acest articol folosește datarea convențională. O altă dată de începere a celui de al Doilea Război Mondial avansată de alți istorici este invazia italiană a Abisiniei la 3 octombrie 1935. Istoricul Britanic Antony Beevor consideră începutul celui de al Doilea Război Mondial a fi luptele de la Halhin Gol între Japonia și între forțele Mongoliei și Uniunii Sovietice din perioada mai-septembrie 1939.
Nici data exactă a sfârșitului războiului nu este unanim convenită. În general se acceptă ideea că războiul s-a încheiat odată cu armistițiul din 14 august 1945, și nu cu capitularea formală a Japoniei (2 septembrie 1945).
Un tratat de pace cu Japonia a fost semnat în 1951 pentru a încheia formal unele chestiuni cum ar fi despăgubirile ce trebuie plătite prizonierilor de război ai Aliaților, care au căzut victime ale atrocităților.
Un tratat privind viitorul Germaniei a permis reunificarea Germaniilor de Est și de Vest în 1990 și a rezolvat și alte probleme postbelice.
Un tratat de pace cu Japonia a fost semnat în 1951 pentru a încheia formal unele chestiuni cum ar fi despăgubirile ce trebuie plătite prizonierilor de război ai Aliaților, care au căzut victime ale atrocităților.
Un tratat privind viitorul Germaniei a permis reunificarea Germaniilor de Est și de Vest în 1990 și a rezolvat și alte probleme postbelice.
Al Doilea Război Mondial a fost un război global care
a durat din 1939 până în 1945, deși unele conflicte asociate lui au început și
mai devreme. El a implicat marea majoritate a țărilor lumii—inclusiv
toate marile puteri—care au format două alianțe militare opuse: Aliații și Axa.
A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct mai mult de 100
de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți
și-au dedicat întreaga capabilitate economică, industrială și științifică
efortului de război, într-o stare de „război total”,
ștergând distincția între resursele civile și cele militare. Marcat de moartea
masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în
care au fost uciși aproximativ 11 milioane de oameni) și
de bombardamentele
strategice ale centrelor industriale și demografice (în care au
murit aproximativ un milion de oameni, și în cadrul cărora s-au distins bombardamentele
atomice de la Hiroshima și Nagasaki), el
a dus la între 50 și 85
de milioane de decese, mai mult decât orice alt
conflict din istoria omenirii.
Imperiul Japonez avea
ca obiectiv dominația asupra Asiei și Pacificului și
era deja în război cu Republica China în 1937,dar
în general se consideră că războiul mondial a început pe 1 septembrie 1939 cu invazia Poloniei de către Germania Nazistă și, ulterior, cu
declarațiile de război ale Germaniei, Franței și Regatului Unit.
De la sfârșitul anului 1939 până la începutul anului 1941, într-o serie de campanii
și tratate, Germania a cucerit sau controlat o
mare parte din Europa continentală, și a format Axa Roma-Berlin-Tokyo împreună
cu Italia și Japonia.
Conform Pactului Molotov–Ribbentrop din august 1939, Germania și Uniunea Sovietică au divizat anexat teritoriile vecinilor lor europeni, Polonia, Finlanda, România și Statele Baltice. Războiul a continuat în primul rând între puterile europene ale Axei și coaliția între Regatul Unit și Commonwealth-ul Britanic, cu campanii inclusiv în Africa de Nord și Africa de Est, cu bătălia aeriană a Marii Britanii, campania de bombardamente Blitz, campania din Balcaniprecum și cu îndelungata bătălie a Atlanticului.
În iunie 1941, puterile europene ale Axei au lansat o invazie a Uniunii Sovietice, deschizând cel mai mare teatru de război din istorie, care a angajat cea mai mare parte a forțelor militare ale Axei într-un război de uzură. În decembrie 1941, Japonia a atacat Statele Unite ale Americii și coloniile europene din Oceanul Pacific, și a cucerit rapid o mare parte a Pacificului de Vest.
Conform Pactului Molotov–Ribbentrop din august 1939, Germania și Uniunea Sovietică au divizat anexat teritoriile vecinilor lor europeni, Polonia, Finlanda, România și Statele Baltice. Războiul a continuat în primul rând între puterile europene ale Axei și coaliția între Regatul Unit și Commonwealth-ul Britanic, cu campanii inclusiv în Africa de Nord și Africa de Est, cu bătălia aeriană a Marii Britanii, campania de bombardamente Blitz, campania din Balcaniprecum și cu îndelungata bătălie a Atlanticului.
În iunie 1941, puterile europene ale Axei au lansat o invazie a Uniunii Sovietice, deschizând cel mai mare teatru de război din istorie, care a angajat cea mai mare parte a forțelor militare ale Axei într-un război de uzură. În decembrie 1941, Japonia a atacat Statele Unite ale Americii și coloniile europene din Oceanul Pacific, și a cucerit rapid o mare parte a Pacificului de Vest.
Înaintarea
Axei s-a oprit în 1942, când Japonia a pierdut bătălia de la Midway, în apropiere de Hawaii,
iar Germania a fost învinsă în Africa de Nord și apoi, în mod
decisiv, la Stalingrad, în Uniunea Sovietică.
În 1943, după o serie de înfrângeri germane pe Frontul de Est, invazia aliaților din Siciliași invazia aliaților din Italia care au condus la capitularea Italiei, și victorile aliate în Pacific, Axa pierdut inițiativa și s-a angajat într-o retragere strategică pe toate fronturile. În 1944, Aliații au invadat Franța ocupată de Germania, în timp ce Uniunea Sovietică și-a recăpătat toate pierderile teritoriale și a invadat Germania și aliații săi. În 1944 și 1945, japonezii au suferit pierderi majore în Asia continentală în China Central-Sudică(d), și Birmania(d), în timp ce Aliații au schilodit Marina Japoneză și au capturat insule-cheie din Pacificul de Vest.
În 1943, după o serie de înfrângeri germane pe Frontul de Est, invazia aliaților din Siciliași invazia aliaților din Italia care au condus la capitularea Italiei, și victorile aliate în Pacific, Axa pierdut inițiativa și s-a angajat într-o retragere strategică pe toate fronturile. În 1944, Aliații au invadat Franța ocupată de Germania, în timp ce Uniunea Sovietică și-a recăpătat toate pierderile teritoriale și a invadat Germania și aliații săi. În 1944 și 1945, japonezii au suferit pierderi majore în Asia continentală în China Central-Sudică(d), și Birmania(d), în timp ce Aliații au schilodit Marina Japoneză și au capturat insule-cheie din Pacificul de Vest.
Războiul
din Europa s-a încheiat cu o invazie a Germaniei de
către Aliații Occidentali și Uniunea Sovietică, care a culminat cu capturarea Berlinului de către trupele
sovietice și ulterior capitularea necondiționată a Germaniei la 8 mai 1945. După Declarația de la
Potsdam dată de către Aliați la 26 iulie 1945 și după refuzul Japoniei de
a capitula în conformitate cu termenii acesteia, Statele Unite ale
Americii au detonat bombe
atomice deasupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, la
6 și, respectiv, 9 august. Cum o invazie de arhipelagului Japonez(d) era
iminentă, și erau posibile și alte bombardamente atomice, iar Uniunea Sovietică a declarat război
Japoniei(d) și
a invadat Manciuria, Japonia a capitulat și ea la 15 august
1945. Astfel s-a încheiat războiul în Asia, cimentând o victorie totală a
Aliaților.
Al
Doilea Război Mondial a modificat alinierea politică și structura socială a
lumii. S-a înființat Organizația Națiunilor Unite(ONU) pentru a
promova cooperarea internațională și a preveni conflictele viitoare. Marile puteri victorioase—Statele
Unite, Uniunea Sovietică, China, Regatul Unit și Franța—au devenit membri
permanenți(d) ai Consiliului de Securitate al ONU.[8]Uniunea
Sovietică și Statele Unite au devenit superputeri rivale,
pregătind scena pentru Războiul Rece,
care a durat următorii 46 de ani. Între timp, influența unor mari puteri
europene s-a diminuat, în timp ce a început decolonizarea Asiei(d) și Africii. Cele mai multe țări ale căror
industrii au fost afectate s-au reorientat spre redresarea
economică(d).
Integrarea politică, mai ales în Europa, a apărut ca efort de a pune capăt
dușmăniilor dinainte de război și de a crea o identitate comună.[9]
Regele Mihai, omagiat de Londra pentru ca a scurtat razboiul cu sase luni
Regele Mihai a primit la Palatul Elisabeta, distinctia "The Freedom of the City of London" din partea Guild of Freemen of the City of London si a fost omagiat de oficialii britanici pentru ca a scurtat "cu cel putin sase luni" cel de-Al Doilea Razboi Mondial si a salvat mii de vieti.
Sir Arthur Gavyn, cel de-al 675-lea lord primar al City of London, a evocat momentul 23 august 1944, cand regele Mihai a decis ca Romania sa treaca de partea Aliatilor, impotriva Germaniei Naziste, si a ordonat arestarea maresalului Ion Antonescu.
"Curajul dumneavoastra din anul 1944, de a pune capat regimului maresalului Antonescu, va dainui in istorie ca una dintre cele mai mari realizari ale vreunui monarh. Pentru ceea ce ati reusit in perioada voastra de domnie - scurtata de imprejurarile nefericite - multi dintre noi, astazi, familiile si prietenii nostri va datoreaza existenta.
Sir Arthur Gavyn, cel de-al 675-lea lord primar al City of London, a evocat momentul 23 august 1944, cand regele Mihai a decis ca Romania sa treaca de partea Aliatilor, impotriva Germaniei Naziste, si a ordonat arestarea maresalului Ion Antonescu.
"Curajul dumneavoastra din anul 1944, de a pune capat regimului maresalului Antonescu, va dainui in istorie ca una dintre cele mai mari realizari ale vreunui monarh. Pentru ceea ce ati reusit in perioada voastra de domnie - scurtata de imprejurarile nefericite - multi dintre noi, astazi, familiile si prietenii nostri va datoreaza existenta.
Actiunile domniei voastre au salvat mii si mii de vieti, au scurtat razboiul cu cel putin sase luni. Pentru ceea ce ati reusit in perioada Voastra de domnie - scurtata de imprejurarile nefericite - multi dintre noi, astazi, familiile si prietenii nostri va datoreaza existenta", a spus fostul lord primar al City of London, cu ocazia ceremoniei.
"Coroana este o povara greu de purtat pentru orice barbat sau femeie. Poate doar putine coroane in istorie au fost atat de greu de purtat ca a dumneavoastra. Romania, in anii "30, "40, nu a fost tara care este acum. Era sfartecata de dispute si violenta. Majestatea Voastra ati fost nevoit sa va confruntati cu fascismul si apoi cu comunismul, cu violente de strada si cu politicieni fara principii.
Majestatea Voastra, desi foarte tanar atunci, v-ati ridicat deasupra tuturor acestora", a mai spus oficialul britanic.
Avocatul familiei regale, Ioan Luca Vlad, a afirmat ca distinctia "The Freedom of the City of London"" (Om Liber al Londrei) se acorda londonezilor si personalitatilor straine cu merite deosebite, printre cei care au fost recompensati cu prestigiosul titlu numarandu-se Regina Danemarcei si Nelson Mandela.
"Coroana este o povara greu de purtat pentru orice barbat sau femeie. Poate doar putine coroane in istorie au fost atat de greu de purtat ca a dumneavoastra. Romania, in anii "30, "40, nu a fost tara care este acum. Era sfartecata de dispute si violenta. Majestatea Voastra ati fost nevoit sa va confruntati cu fascismul si apoi cu comunismul, cu violente de strada si cu politicieni fara principii.
Majestatea Voastra, desi foarte tanar atunci, v-ati ridicat deasupra tuturor acestora", a mai spus oficialul britanic.
Avocatul familiei regale, Ioan Luca Vlad, a afirmat ca distinctia "The Freedom of the City of London"" (Om Liber al Londrei) se acorda londonezilor si personalitatilor straine cu merite deosebite, printre cei care au fost recompensati cu prestigiosul titlu numarandu-se Regina Danemarcei si Nelson Mandela.
"Este primul ceremonial regal, dupa 1947", a spus el, mentionand ca regelui Mihai ii sunt astfel recunoscute meritele deosebite in scurtarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, prin actul de la 23 august 1944 si salvarea unor militari aliati.
La 27 aprilie, regele Mihai, prezent in Londra la nunta printului William al Marii Britanii, a fost onorat de acelasi Sir Gavyn Arthur, care a oferit un dineu in avanpremiera evenimentului din 10 mai de la Bucuresti.
"A doua zi, joi, 28 aprilie, Majestatea Sa regele Mihai a semnat in Cartea Libertatilor ("Freedom Book") a Londrei, document in care se afla inregistrate toate persoanele distinse cu aceasta onoare", a spus Ioan Luca Vlad, mentionand ca "la evenimentul de la Guildhall, alaturi de Sambelanul Londrei, au fost prezenti membri ai organizatiei ("Court of Assistants"), in costume traditionale oficiale, si s-au prezentat materiale de la vizitele Suveranilor romani la Londra.
City of London este districtul financiar al Londrei si are in fruntea sa un lord primar numit de regina Elisabeta a II-a.
Tot marti, regele Mihai a fost aplaudat indelung de asistenta prezenta in Capitala, la Muzeul National de Istorie a Romaniei, cu ocazia lansarii volumului-portret "Lumea regelui/The King's World" care ii este dedicat. Editat de principele Radu, publicat de Polirom si lansat de Ziua Regalitatii, volumul include contributii semnate de personalitati din sfera politicii, diplomatiei, religiei si culturii, reunite pentru a schita un portret al regelui.
Lansarea cartii face parte din seria de evenimente organizate de Casa Regala in aceasta perioada, cu ocazia zilei de 10 Mai, Ziua Regalitatii, si a Jubileului de 90 de ani ai regelui Mihai.
Miercuri dimineata, tot la Palatul Elisabeta din Bucuresti, regele Mihai va conferi decoratii regale unor personalitati ale vietii publice romanesti si internationale. La ora 12.00, in Sala Regilor, Majestatea Sa va conferi Decoratia Regala "Nihil Sinei Deo" celebrei soprane Virginia Zeani. In cursul serii, Palatul Elisabeta va gazdui un dineu oficial.
La 27 aprilie, regele Mihai, prezent in Londra la nunta printului William al Marii Britanii, a fost onorat de acelasi Sir Gavyn Arthur, care a oferit un dineu in avanpremiera evenimentului din 10 mai de la Bucuresti.
"A doua zi, joi, 28 aprilie, Majestatea Sa regele Mihai a semnat in Cartea Libertatilor ("Freedom Book") a Londrei, document in care se afla inregistrate toate persoanele distinse cu aceasta onoare", a spus Ioan Luca Vlad, mentionand ca "la evenimentul de la Guildhall, alaturi de Sambelanul Londrei, au fost prezenti membri ai organizatiei ("Court of Assistants"), in costume traditionale oficiale, si s-au prezentat materiale de la vizitele Suveranilor romani la Londra.
City of London este districtul financiar al Londrei si are in fruntea sa un lord primar numit de regina Elisabeta a II-a.
Tot marti, regele Mihai a fost aplaudat indelung de asistenta prezenta in Capitala, la Muzeul National de Istorie a Romaniei, cu ocazia lansarii volumului-portret "Lumea regelui/The King's World" care ii este dedicat. Editat de principele Radu, publicat de Polirom si lansat de Ziua Regalitatii, volumul include contributii semnate de personalitati din sfera politicii, diplomatiei, religiei si culturii, reunite pentru a schita un portret al regelui.
Lansarea cartii face parte din seria de evenimente organizate de Casa Regala in aceasta perioada, cu ocazia zilei de 10 Mai, Ziua Regalitatii, si a Jubileului de 90 de ani ai regelui Mihai.
Miercuri dimineata, tot la Palatul Elisabeta din Bucuresti, regele Mihai va conferi decoratii regale unor personalitati ale vietii publice romanesti si internationale. La ora 12.00, in Sala Regilor, Majestatea Sa va conferi Decoratia Regala "Nihil Sinei Deo" celebrei soprane Virginia Zeani. In cursul serii, Palatul Elisabeta va gazdui un dineu oficial.
Dialogul dintre regele Mihai şi mareşalul Ion Antonescu din
23 august 1944
Sursa dialogului se regăseşte în dosarul 215/1944, Fond CC al PCR Secţia Cancelarie, Arhivele Naţionale. Pe de altă parte, dialogul purtat este extrem de plauzibil, cu excepţia spuselor regelui Mihai care se descrie singur drept „copil prost şi bâlbâit”, chestie care îmi sună cumva fals. Evenimentele de la Palat din după masa zilei de 23 august i-au fascinat multă vreme pe istorici, care au încercat să le refacă în detaliu. Dacă această transcriere se dovedeşte autentică, va trebui pusă în context cu restul surselor. (Sunt în curs de verificare a documentului).
Mareşalul: Să trăieşti, Majestate! (Se aude şi vocea lui MihaI Antonescu spunând ceva asemănător).
Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, aţi adus ţara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situaţie din care numai încetarea imediată a luptei şi gonirea germanilor din ţară, o pot salva.
Mareşalul: Majestatea sa se înşeală…
Regele: Mai întâi obişnuieşte-te să vorbeşti cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?
Mareşalul: Majestatea Ta…
Regele: Voastră.
Mareşalul: Voastră, dacă vreţi.
Regele: Nu că vreau, trebuie.
Mareşalul: Astăzi sunteţi nervos.
Regele: Da, pentru că D-ta când te-am chemat azi dimineaţă m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă). Nu-ţi permit să-ţi arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să admit să mi se uzurpe prerogativele şi eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea ţării mele?
Mareşalul: Dar cine o sfărâmă?
Regele: Voi toţi şi când vă chem, nu aveţi timp pentru Regele ţării.
Mareşalul: Voiam să vă spun că vă înşelaţi dacă credeţi că salvaţi ţara printr-un armistiţiu.
Regele: Nu v-am chemat să-mi faceţi observaţii şi să vă daţi păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea ostilităţilor cu naţiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:
Mareşalul: Citeşte Domnule Antonescu şi vezi, crezi că Mareşalul poate trimite o telegramă ca asta?
Ică: Cine a făcut-o?
Regele: Ce vă priveşte? Dacă n-o daţi o dau eu.
Mareşalul: Cum vă puteţi închipui că Mareşalul poate trăda aliaţii germani şi a se arunca în braţele Rusiei?
Regele: Cine trădează, Domnule? Dumneata sau nemţii? Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României? Dacă e garanţia pe Milcov, pe Argeş, (strigând) pe Olt?
Mareşalul: Nu sunt surd. De ce strigaţi?
Regele: Ba eşti. Altfel ai fi auzit vuietul ţării. Scurt: Domnule Mareşal, dai telegrama sau nu?
Mareşalul: Nu! Aşa, nu!
Regele: Dar cum?
Mareşalul: Să iau contact cu Germania?
Regele: Ce e? Ne târguim aici, Domnule Antonescu?
Mareşalul: Mareşal Antonescu.
Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea. De patru luni lucrez cu opoziţia să salvez ţara. Mă crezi, o ştiu bine, un copil bâlbâit şi prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele ţării şi al D-tale. Vreau să scap ţara şi (lovind cu pumnul în birou) nimeni şi nimic nu-mi poate sta împotrivă.
Mareşalul: Majestatea Voastră este tânăr şi fără experienţă.
Regele: Suferinţa este o experienţă.
Mareşalul: Nu poţi dispune de ţară dacă…
Regele: Sunt şeful armatei şi ordinul Meu a fost dat.
Mareşalul: (violent). Ce ordin? Ştie Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul?
Regele: Mă ameninţi? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? şi D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu şeful D-tale?
Ică: Majestate, comiteţi o eroare şi o imprudenţă judecând astfel pe Mareşal.
Regele: D-ta dai sau nu telegrama?
Ică: D-l Mareşal trebuie să hotărască.
Regele: Aici şi de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvaţi şi pe voi. Am vrut să vă adăpostesc chiar. Vă voi adăposti şi acum, dar în beciu. Domnilor, sunteţi arestaţi!
Se aud zgomote de paşi, uşi deschise şi strigăte: Sus mâinile!
Mareşalul: Cum, eu mareşalul ţării…
Regele: Vax! Luaţi-i de aici. Să vie generalul Sănătescu.
Sursa : https://historice.ro/dialogul-dintre-regele-mihai-si-maresalul-ion-antonescu-din-23-august-1944/
Regele Mihai, pentru o revista rusa:
Hitler m-a detestat mereu.
Antonescu nu m-a respectat si m-a ignorat
„Sa mergem” – un om trecut de mult de varsta tineretii, imbracat intr-un costum de trening albastru, a rasucit cu fermitate cheia in contactul masinii Volkswagen. Stanjenit, nu reuseam deloc sa ma descurc cu centura de siguranta. Problema este ca soferul meu nu era altul decat Majestatea Sa, Regele Mihai I, ultimul rege al Romaniei. Seful Cancelariei Regale, gingasa Constanta Iorga, ma asigurase telefonic ca voi fi „intampinat" intr-o gara din cantonul elvetian Vaud. Dar nu m-am asteptat ca acesta va fi chiar omul-legenda. Regele Mihai este participant real si creator de evenimente istorice". Asa este prezentat Regele Mihai I intr-un interviu publicat de revista Ogoniok, supliment al cotidianului Kommersant, care scrie despre el ca "a luat masa cu Hitler, a baut ceai cu Mussolini, a devenit cavaler al ordinului sovietic al Victoriei si i-a tinut, aproape singur, piept lui Stalin".
Reporter: Majestatea Voastra, la 23 august 1944 ati intrat in istorie. Cum a fost?
Regele Mihai: Cand m-am trezit in acea dimineata de 23 august am fost convins ca nu voi apuca ziua urmatoare. Dar eram hotarat sa scot Romania din alianta ei cu Hitler. Armata lui Stalin era in apropierea Romaniei, frontul se rupsese, iar populatia era satula de razboi. L-am chemat pe maresal si pe ministrul de extene Mihai Antonescu la Palat.
Cand au ajuns, le-am expus punctul meu de vedere asupra situatiei: Romania trebuie sa solicite armistitiu din partea URSS, a Marii Britanii si Statelor Unite. Antonescu a raspuns: „Mai intai trebuie sa ma consult cu Hitler”. Si atunci i-am spus: „Asta e, nu-i nimic de facut”. A fost semnalul pentru adjutantul meu, capitanul Dumitrescu.
El a intrat in camera insotit de trei ofiteri. Ei l-au anuntat pe Antonescu: „Sunteti arestat”. Maresalul si-a iesit din fire. „Nu pot lasa tara pe mana unui copil!”. A inceput sa strige la generalul Constantin Sanatescu, seful cancelariei mele militare, viitorul premier.
Antonescu a fost luat, iar eu m-am apucat de formarea viitorului cabinet.
In aceeasi zi, avioanele Luftwaffe au bombardat Bucurestiul.
Palatul regal a fost una dintre tinte – asupra lui au fost aruncate cateva bombe. Hitler m-a detestat mereu, in general a detestat ideea monarhiei, pentru ca suveranul este simbol al legitimitatii si continuitatii puterii.
Reporter: E adevarat ca Antonescu a fost incuiat, un timp, in camera unde tatal dumneavoastra, Carol al II-lea, pastra timbre?
Regele Mihai: Da, In realitate nu era o camera, ci un o uriasa casa de bani, blindata. Pentru ca veni vorba, nu era nici un timbru in camera. In august 1944 tata se afla deja de cinci ani in exil, unde impreuna cu el au plecat toate numersoasele lui colectii.
Reporter: La 6 septembrie 1940, Antonescu l-a obligat pe regele Carol sa semneze actul de abdicare. Cum s-a intamplat?
Regele Mihai: Foarte simplu si rapid. Tata m-a chemat la Palat si m-a anuntat ca trebuie sa paraseasca tara. Putin mai tarziu, in prezenta Patriarhului Bisericii ortodoxe romane Nicodim am depus juramantul si am redevenit rege.
Reporter: Se spune ca Antonescu dorea sa aboleasca monarhia.
Regele Mihai: Antonescu nu m-a respectat si, practic, m-a ignorat. Dar a facut un lucru bun – i-a permis mamei sa se intoarca la Bucuresti si i-a acordat titlul de „regina-mama”.
Reporter: Regina Elena a fost nu numai mama dumneavoastra, dar si cel mai bun prieten si un consilier politic. Asa e?
Regele Mihai: Absolut corect. Zilele petrecute impreuna au fost cele mai fericite din viata mea. A fost o personalitate unica. O spun nu pentru ca sunt fiul ei. Mama a fost un om profund credincios si intotdeauna a respectat principii morale inalte. Avea ceva pe care l-as defini drept intituitie morala. Instinctiv stia sa deosebeasca raul de bine.
Reporter: Cum v-a ramas Hitler in memorie?
Regele Mihai: Eu nu vorbesc germana. Pentru prima data l-am vazut pe acest monstru cand l-am vizitat impreuna cu tata, dupa vizita lui oficiala in Anglia, in 1938. Alta data ne-am intalnit, foarte scurt, insotit de mama, in ianuarie 1941, in drum spre Italia. Mama a sustinut conversatia, pentru ca vorbea foarte bine germana. Ca intotdeauna, Hitler nu se asculta decat pe sine si a vorbit cel mai mult decat toti. El si oamenii lui mi-au lasat o impresie respingatoare. Stiti, pana si cu Mussolini m-am simtit mai in largul meu. In orice caz, puteam vorbi cu el in italiana.
Reporter: In 1941, Romania a declarat razboi URSS, trupele ei au ocupat Odessa, au luptat in Crimea. Considerati acum ca a fost o greseala?
Regele Mihai: A fost o hotarare luata de Antonescu. Nici macar nu m-a consultat. Voi spune insa ca poporul roman a suferit din cauza anexarii Basarabiei de catre URSS si de aceea razboiul pentru recuperarea ei se bucura de popularitate. Iar faptul ca Antonescu l-a lasat pe Hitler sa atraga Romania intr-un lung razboi, a condus la catastrofa. La rugamintea lui Antonescu, mergeam pe front pentru a inmana decoratii soldatilor. Am fost inclusiv la Livadia, in acelasi palat unde a murit strabunicul meu, imparatul Alexandru al III-lea. Cine si-ar fi putut imagina ca in februarie 1945, Stalin, Roosevelt si Cherchill tot acolo vor discuta granitele de influenta din Europa postbelica si vor ceda Romaniei lui Stalin?
Reporter: Dar Stalin v-a decorat cu ordinul Victoriei – pentru contributia adusa la distrugerea nazismului. Unde este ea?
Regele Mihai: In seiful bancar.
Reporter: Ce s-a intamplat dupa aceea?
Regele Mihai: Din 1944 pana in 1947, Romania a trait intr-o atmosfera suprarealista. Guvernul si aparatul de stat se puneau bine cu comunistii, dar sef al statului a ramas, formal, regele, adica eu. La un moment dat am declarat chiar greva si am refuzat sa semnez decretele cabinetului de ministrii.
Reporter: La Bucuresti, au intrat in biroul dvs din Palatul Elizabeta. A ramas, practic, neschimbat de cand emisarul lui Stalin, Andrei Visinski, a urlat la dvs.
Regele Mihai: El mi-a cerut sa ma supun Moscovei si a indraznit chiar sa bata cu pumnul in masa. L-a invitat sa paraseasca Palatul. Visinski era atat de furios, incat a tasnit, pur si simplu din camera. A trantit atat de tare usa, incat s-a desprins o bucata de tencuiala care a cazut cu zgomot pe podea.
Reporter: La 30 decembrie 1947 ati fost, practic obligat sa renuntati la tron. Cum s-a intamplat?
Regele Mihai: Liderul comunistilor, Gheorghe Gheorghi-Dej, si premierul Petru Groza, care nu era comunist, dar era in relatii bune cu ei, m-au rugat sa-i primesc pentru a discuta, dupa cum s-au exprimat ei, „chestiuni de familie”. M-am gandit ca vor sa vorbeasca despre logodna mea cu printesa Anna. In schimb, cei doi mi-au prezentat proiectul unui manifest privind abdicarea si m-au rugat sa-l semnez in 30 de minute. Le-am spus: „Nu se procedeaza asa. Poporul trebuie sa-si exprime vointa”. Mi-au raspuns: „Nu avem timp pentru asa ceva”.
Reporter: Nu ati avut, practic, alta alegere.
Regele Mihai: Nici una. Groza si Gheorghiu-Dej au amenintat sa-i execute pe studentii arestati anterior in timpul unei demonstratii anticomuniste la Bucuresti. Am privit pe fereastra si am vazut cum paza palatului fusese inlocuita cu militari din diviziile loiale comunistilor si imbracati in uniforme sovietice. Asupra cladirii era indraptata artileria. Nu am vrut sa ma agat de putere cu pretul unor vieti nevinovate si am semnat manifestul. Dupa ce mi-am depus semnatura, Groza s-a lovit peste buzunar, unde era un pistol si mi-a zambit grosolan. „Nu mi-as fi dorit o repetare a sortii lui Antonescu”.
Regele Mihai: Da, In realitate nu era o camera, ci un o uriasa casa de bani, blindata. Pentru ca veni vorba, nu era nici un timbru in camera. In august 1944 tata se afla deja de cinci ani in exil, unde impreuna cu el au plecat toate numersoasele lui colectii.
Reporter: La 6 septembrie 1940, Antonescu l-a obligat pe regele Carol sa semneze actul de abdicare. Cum s-a intamplat?
Regele Mihai: Foarte simplu si rapid. Tata m-a chemat la Palat si m-a anuntat ca trebuie sa paraseasca tara. Putin mai tarziu, in prezenta Patriarhului Bisericii ortodoxe romane Nicodim am depus juramantul si am redevenit rege.
Reporter: Se spune ca Antonescu dorea sa aboleasca monarhia.
Regele Mihai: Antonescu nu m-a respectat si, practic, m-a ignorat. Dar a facut un lucru bun – i-a permis mamei sa se intoarca la Bucuresti si i-a acordat titlul de „regina-mama”.
Reporter: Regina Elena a fost nu numai mama dumneavoastra, dar si cel mai bun prieten si un consilier politic. Asa e?
Regele Mihai: Absolut corect. Zilele petrecute impreuna au fost cele mai fericite din viata mea. A fost o personalitate unica. O spun nu pentru ca sunt fiul ei. Mama a fost un om profund credincios si intotdeauna a respectat principii morale inalte. Avea ceva pe care l-as defini drept intituitie morala. Instinctiv stia sa deosebeasca raul de bine.
Reporter: Cum v-a ramas Hitler in memorie?
Regele Mihai: Eu nu vorbesc germana. Pentru prima data l-am vazut pe acest monstru cand l-am vizitat impreuna cu tata, dupa vizita lui oficiala in Anglia, in 1938. Alta data ne-am intalnit, foarte scurt, insotit de mama, in ianuarie 1941, in drum spre Italia. Mama a sustinut conversatia, pentru ca vorbea foarte bine germana. Ca intotdeauna, Hitler nu se asculta decat pe sine si a vorbit cel mai mult decat toti. El si oamenii lui mi-au lasat o impresie respingatoare. Stiti, pana si cu Mussolini m-am simtit mai in largul meu. In orice caz, puteam vorbi cu el in italiana.
Reporter: In 1941, Romania a declarat razboi URSS, trupele ei au ocupat Odessa, au luptat in Crimea. Considerati acum ca a fost o greseala?
Regele Mihai: A fost o hotarare luata de Antonescu. Nici macar nu m-a consultat. Voi spune insa ca poporul roman a suferit din cauza anexarii Basarabiei de catre URSS si de aceea razboiul pentru recuperarea ei se bucura de popularitate. Iar faptul ca Antonescu l-a lasat pe Hitler sa atraga Romania intr-un lung razboi, a condus la catastrofa. La rugamintea lui Antonescu, mergeam pe front pentru a inmana decoratii soldatilor. Am fost inclusiv la Livadia, in acelasi palat unde a murit strabunicul meu, imparatul Alexandru al III-lea. Cine si-ar fi putut imagina ca in februarie 1945, Stalin, Roosevelt si Cherchill tot acolo vor discuta granitele de influenta din Europa postbelica si vor ceda Romaniei lui Stalin?
Reporter: Dar Stalin v-a decorat cu ordinul Victoriei – pentru contributia adusa la distrugerea nazismului. Unde este ea?
Regele Mihai: In seiful bancar.
Reporter: Ce s-a intamplat dupa aceea?
Regele Mihai: Din 1944 pana in 1947, Romania a trait intr-o atmosfera suprarealista. Guvernul si aparatul de stat se puneau bine cu comunistii, dar sef al statului a ramas, formal, regele, adica eu. La un moment dat am declarat chiar greva si am refuzat sa semnez decretele cabinetului de ministrii.
Reporter: La Bucuresti, au intrat in biroul dvs din Palatul Elizabeta. A ramas, practic, neschimbat de cand emisarul lui Stalin, Andrei Visinski, a urlat la dvs.
Regele Mihai: El mi-a cerut sa ma supun Moscovei si a indraznit chiar sa bata cu pumnul in masa. L-a invitat sa paraseasca Palatul. Visinski era atat de furios, incat a tasnit, pur si simplu din camera. A trantit atat de tare usa, incat s-a desprins o bucata de tencuiala care a cazut cu zgomot pe podea.
Reporter: La 30 decembrie 1947 ati fost, practic obligat sa renuntati la tron. Cum s-a intamplat?
Regele Mihai: Liderul comunistilor, Gheorghe Gheorghi-Dej, si premierul Petru Groza, care nu era comunist, dar era in relatii bune cu ei, m-au rugat sa-i primesc pentru a discuta, dupa cum s-au exprimat ei, „chestiuni de familie”. M-am gandit ca vor sa vorbeasca despre logodna mea cu printesa Anna. In schimb, cei doi mi-au prezentat proiectul unui manifest privind abdicarea si m-au rugat sa-l semnez in 30 de minute. Le-am spus: „Nu se procedeaza asa. Poporul trebuie sa-si exprime vointa”. Mi-au raspuns: „Nu avem timp pentru asa ceva”.
Reporter: Nu ati avut, practic, alta alegere.
Regele Mihai: Nici una. Groza si Gheorghiu-Dej au amenintat sa-i execute pe studentii arestati anterior in timpul unei demonstratii anticomuniste la Bucuresti. Am privit pe fereastra si am vazut cum paza palatului fusese inlocuita cu militari din diviziile loiale comunistilor si imbracati in uniforme sovietice. Asupra cladirii era indraptata artileria. Nu am vrut sa ma agat de putere cu pretul unor vieti nevinovate si am semnat manifestul. Dupa ce mi-am depus semnatura, Groza s-a lovit peste buzunar, unde era un pistol si mi-a zambit grosolan. „Nu mi-as fi dorit o repetare a sortii lui Antonescu”.
CONSTITUTIA din 27 februarie 1938
EMITENT: REGELE CAROL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 48 din 27 februarie 1938
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 48 din 27 februarie 1938
Inaltul Decret Regal nr. 901 din 20 februarie 1938, prin care poporul roman a fost chemat în ziua de 24 februarie 1938 sa se pronunţe prin plebiscit asupra Constituţiei decretate de Rege;
c) Inaltul Decret Regal nr. 902 din 20 februarie 1938, prin care au fost numiţi cei cinci membri ai Comisiunii pentru totalizarea rezultatului plebiscitului.
Plebiscitul s-a desfãşurat în ziua de 24 februarie 1938, fiind chemaţi la vot toţi alegatorii înscrişi în listele electorale pentru Adunarea Deputaţilor. Participarea la vot a fost obligatorie, fiecare alegator exprimandu-şi opţiunea prin declaraţie verbalã, pentru sau impotriva Constituţiei, facuta înaintea biroului de votare. S-au prezentat la plebiscit 4.303.064 de votanti, din care au votat pentru Constituţie 4.297.581 de votanti, impotriva votand 5.483.
În "Monitorul Oficial", partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938 sunt publicate:
a) Actul de constatare a voturilor date de poporul roman asupra plebiscitului propus la 20 februarie 1938, purtând data de 26 februarie 1938, întocmit de Inalta Comisiune pentru totalizarea rezultatului plebiscitului;
b) Cuvântul Regelui Carol al II-lea asupra rezultatului plebiscitului;
c) Raportul nr. 458 din 27 februarie 1938 al Consiliului de Miniştri cãtre Rege, prin care Constituţia este supusã sanctionarii regale;
d) Constituţia, sancţionatã prin Inaltul Decret Regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, semnat de Regele Carol al II-lea şi contrasemnat de Preşedintele Consiliului de Miniştri, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Miron Cristea, şi de 15 membri secretari de stat.
Constituţia a intrat în vigoare la 27 februarie 1938, adicã la data sanctionarii ei. Ea a abrogat expres, pe aceeaşi data, Constituţia din 1923.
Constituţia din 1938 era alcãtuitã din 100 de articole, grupate în 8 titluri.
Prin Decretul Regal nr. 3052 din 5 septembrie 1940, semnat de Regele Carol al II-lea şi publicat în "Monitorul Oficial" nr. 205 din 5 septembrie 1940, Constituţia din 1938 este suspendatã, iar Corpurile legiuitoare sunt dizolvate.
Textul Constituţiei din 1938 este reprodus dupã "Monitorul Oficial", partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938.
c) Inaltul Decret Regal nr. 902 din 20 februarie 1938, prin care au fost numiţi cei cinci membri ai Comisiunii pentru totalizarea rezultatului plebiscitului.
Plebiscitul s-a desfãşurat în ziua de 24 februarie 1938, fiind chemaţi la vot toţi alegatorii înscrişi în listele electorale pentru Adunarea Deputaţilor. Participarea la vot a fost obligatorie, fiecare alegator exprimandu-şi opţiunea prin declaraţie verbalã, pentru sau impotriva Constituţiei, facuta înaintea biroului de votare. S-au prezentat la plebiscit 4.303.064 de votanti, din care au votat pentru Constituţie 4.297.581 de votanti, impotriva votand 5.483.
În "Monitorul Oficial", partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938 sunt publicate:
a) Actul de constatare a voturilor date de poporul roman asupra plebiscitului propus la 20 februarie 1938, purtând data de 26 februarie 1938, întocmit de Inalta Comisiune pentru totalizarea rezultatului plebiscitului;
b) Cuvântul Regelui Carol al II-lea asupra rezultatului plebiscitului;
c) Raportul nr. 458 din 27 februarie 1938 al Consiliului de Miniştri cãtre Rege, prin care Constituţia este supusã sanctionarii regale;
d) Constituţia, sancţionatã prin Inaltul Decret Regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, semnat de Regele Carol al II-lea şi contrasemnat de Preşedintele Consiliului de Miniştri, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Miron Cristea, şi de 15 membri secretari de stat.
Constituţia a intrat în vigoare la 27 februarie 1938, adicã la data sanctionarii ei. Ea a abrogat expres, pe aceeaşi data, Constituţia din 1923.
Constituţia din 1938 era alcãtuitã din 100 de articole, grupate în 8 titluri.
Prin Decretul Regal nr. 3052 din 5 septembrie 1940, semnat de Regele Carol al II-lea şi publicat în "Monitorul Oficial" nr. 205 din 5 septembrie 1940, Constituţia din 1938 este suspendatã, iar Corpurile legiuitoare sunt dizolvate.
Textul Constituţiei din 1938 este reprodus dupã "Monitorul Oficial", partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938.
http://www.monitoruljuridic.ro/act/constitutia-din-27-februarie-1938-emitent-regele-carol-publicat-n-monitorul-oficial-nr-48-din-27-februarie-14930.html
A MURIT REGELE , TRĂIASCĂ REGELE !
Regele care a scurtat durata războiului în Europa, elogiat în presa internațională
REGELE MIHAI A MURIT. Regele Mihai I, singurul șef de stat care a trăit mai mult de o jumătate de secol după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost elogiat în presa străină pentru rolul marcant pe care l-a avut în Europa de Est, în ciuda vârstei sale fragede din momentul în care a ajuns la tron.
Documentarul ”Povestiri de război cu Oliver North”, difuzat de televiziunea americană Fox News, cuprinde un interviu în exclusivitate cu Regele Mihai I care, la vârsta majoratului, ajunge rege într-o Europă aflată în război.
Tulburată de ambițiile de expansiune ale Germaniei naziste și de înțelegerile secrete existente între marile puterile politice și URSS, Europa fierbe la sfârșitul anului 1939.
Fără aliați puternici și după un ultimatum formulat de URSS, dar sprijinit de Germania, în iunie 1940 România pierde fără luptă Basarabia și partea de nord a Bucovinei în favoarea rușilor.
Documentarul ”Povestiri de război cu Oliver North”, difuzat de televiziunea americană Fox News, cuprinde un interviu în exclusivitate cu Regele Mihai I care, la vârsta majoratului, ajunge rege într-o Europă aflată în război.
Tulburată de ambițiile de expansiune ale Germaniei naziste și de înțelegerile secrete existente între marile puterile politice și URSS, Europa fierbe la sfârșitul anului 1939.
Fără aliați puternici și după un ultimatum formulat de URSS, dar sprijinit de Germania, în iunie 1940 România pierde fără luptă Basarabia și partea de nord a Bucovinei în favoarea rușilor.
REGELE MIHAI A MURIT. Majestatea Sa s-a stins din viață la 96 de ani
Regele Mihai I al României a murit marți, la ora 13, ora României, la reședința privată din Elveția.
Rolul istoric al Regelui Mihai I al României: A influenţat decisiv cursul celui de-al Doilea Război Mondial
Rolul istoric al Regelui Mihai I al României este binecunoscut.
Istoricii consideră că el a influenţat decisiv cursul celui de-al doilea război mondial, prin decizia sa de a scoate România din alianţa sa cu puterile Axei. Este cunoscut faptul că această decizie curajoasă a scurtat cu cel puţin şase luni durata războiului, scrie realitatea.net.
Istoricii consideră că el a influenţat decisiv cursul celui de-al doilea război mondial, prin decizia sa de a scoate România din alianţa sa cu puterile Axei. Este cunoscut faptul că această decizie curajoasă a scurtat cu cel puţin şase luni durata războiului, scrie realitatea.net.
Ca o consecinţă a actului Majestăţii Sale, în cursul tratativelor de pace care au urmat războiului, România a reuşit să recupereze Transilvania de Nord, ocupată în anul 1940 de către Ungaria horthystă, chiar dacă România nu a reuşit să obţină statutul de putere cobeligerantă şi nici să primească înapoi Basarabia şi Bucovina de Nord, ocupate de Uniunea Sovietică, şi nici Cadrilaterul, ocupat de Bulgaria.
Din 23 august 1944, Regele Mihai I a comandat Armata Regală Română, care a luptat victorios pe frontul de vest, pe teritoriile României, Ungariei, Slovaciei şi Austriei. Majestatea Sa a comandat Armata Regală Română nu doar în calitate de suveran al României, ci şi ca deţinător al gradului de mareşal, cel mai înalt grad militar, pe care l-a primit la 10 Mai 1941, cu ocazia Zilei Naţionale a României.
Regele Mihai I s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia. Tatăl său a fost Principele Carol, iar mama sa a fost regina Elena.
Istoria lor familială a fost una extrem de zbuciumată, marcată de controverse şi de scandaluri amoroase. În 1925, Principele Carol renunţă la tron pentru amanta sa, Elena Lupescu, iar, după moartea Regelui Ferdinand, Mihai devine, la doar 6 ani, Regele Mihai I.
După trei ani, acesta este detronat de tatăl său care se întoarce în România şi devine Regele Carol al II-lea, pentru ca la 6 septembrie 1940 să abdice şi să fugă din ţară, tot pentru Elena Lupescu. Astfel, la 18 ani, Mihai devine din nou rege, iar domnia sa este marcată de întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Mai târziu, tânărul Rege Mihai merge la Londra, unde participă la nunta celei ce avea să fie Regina Elisabeta a II-a. Acolo o cunoaşte pe Prinţesa Ana, care îi va deveni soţie.
La 3 ianuarie 1948, Mihai este exilat şi rămâne în străinătate până după căderea regimului comunist. În 1992 are loc prima vizită a Regelui Mihai în România, iar în 1997 Regele Mihai îşi primeşte înapoi cetăţenia română.
În 25 octombrie 2011, Regele Mihai ţine un discurs istoric în Parlamentul României, iar la câţiva ani, în martie 2016, reprezentanţii Casei Regale a României au anunţat îmbolnăvirea sa şi retragerea din viaţa publică.
Progresul economic de pe vremea lui Carol I
După ridicarea la regat, economia României a progresat foarte mult. Odată cu încoronarea lui Carol I s-au creat industriile moderne de care țara avea nevoie pentru a progresa în stilul european.
Transportul modern a progresat în această perioadă. S-au adus primele căi ferate, ce au fost extinse prin toată România de atunci. Din întinsa rețea feroviară s-a constituit Societatea Căile Ferate Române (abreviat C.F.R). Astfel, s-au construit pentru C.F.R garnituri de trenuri ce transportau mărfurile românești în întreaga Europă. În contextul dezvoltării industriale și a lărgirii pieței interne a avut loc modernizarea telecomunicațiilor și extinderea rețelei de transporturi. Astfel în anul 1869 a fost dată în folosință prima cale ferată (drum de fier) din Regatul României, calea ferată București–Giurgiu, iar în 1872 calea ferată București–Galați. În 1879 a fost realizată joncțiunea liniei București–Predeal cu rețeaua feroviară din Austro-Ungaria, prin Transilvania.
În anul 1895 regele Carol I a inaugurat Podul de la Cernavodă, lucrare de marcă europeană a inginerului Anghel Saligny. La 27 septembrie 1896 împăratul Franz Joseph al Austriei, împreună cu regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei, a inaugurat la Orșova canalul navigabil de la Porțile de Fier, care a ușurat și a impulsionat traficul comercial pe Dunăre.
Industria, care până atunci era inferioară marilor puteri, a cunoscut o deosebită evoluție. Datorită descoperii petrolului, s-au construit primele rafinării, creându-se astfel domeniul industrial petrolier. Fabricile din domeniul textil, forestier și alimentar s-au dublat ca număr și au ridicat economia noii țări de lagurile Dunării. Totuși, influența capitalului străin în industrie a dus la concentrarea ei în anumite zone și a lăsat regiuni întregi ale României să rămână în urmă cu dezvoltarea economică.
Agricultura românească a fost impulsionată prin utilarea cu mașini agricole achiziționate din țările din vestul dezvoltat. Câmpia Bărăganului, care era o întinsă stepă, a fost colonizată și cultivată, devenind cel mai însemnat grânar al Europei. Grâul românesc era vândut în afară, împreună cu alte culturi, ca porumbul, sfecla de zahăr și cartoful. Tratatul comercial cu Austro–Ungaria, semnat în 1875 pe o perioadă de 10 ani, stipula că România putea exporta produse agricole în condiții avantajoase pe marea piață din acest imperiu.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Rom%C3%A2niei
De ce 21 de salve de tun ?
Obiceiul datează din secolul al XIV-lea, de când au început să fie utilizate tunurile, dar a devenit uzual în secolul al XVII-lea. Prin descărcarea tunurilor, o navă de război care se apropia de un ţărm străin îşi dovedea astfel bunele intenţii, deoarece nu avea cum să-şi reîncarce tunurile la timp, înainte de a intra în bătaia tunurilor de pe uscat.
Iniţial erau trase șapte salve de tun de pe nave dat fiind faptul că, de obicei, pe o navă se aflau șapte tunuri. Dar, este posibil ca şi semnificaţia specială, astrologică şi biblică a numărului șapte să fi avut influenţă în stabilirea acestui număr.
Tunurile de pe uscat puteau trage cam de trei ori mai multe salve de tun, faţă de cele de pe nave, având o cantitate mai mare de muniţie la dispoziţie.
În prezent, salutul cu 21 de salve de tun este acordat în onoarea Zilei Naţionale, a Imnului sau Drapelului naţional sau în onoarea unui suveran sau a unui şef de stat străin.
De ce vorbim despre 21 de salve de tun
Numărul de 21 de salve era corespunzător onorului rangului cel mai înalt din ierarhia militară, descrescător spre rangurile inferioare. Dar de ce vorbim despre numărul 21? Navele standard britanice dispuneau de șapte tunuri și obișnuiau o salvă de salut. Forturile au decis să răspundă mai "politicos" prin două salve la fiecare a navei din larg ridicând astfel numărul la 21, explică specialiștii.
Numărul poate varia
Personalitățile de rang înalt sunt onorate și cu salve de tun. Astfel, numărul este stabilit după cum urmează: pentru președintele în exercițiu al SUA sau al unui stat străin și pentru un fost președinte al SUA se trag 21 de salve de tun; pentru vicepreședintele SUA, premier, ministrul Apărării - 19 salve de tun; pentru generali și amirali - 17 salve, pentru generali-locotenenți și viceamirali - 15, pentru generali-maiori - 13 și pentru generali de brigadă - 11 salve de tun.
https://www.dcnews.ro/21-salve-de-tun-in-onoarea-regelui-mihai-ce-inseamna_571066.html
Vezi și
Romania traiește , încă , din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă
Europa privită din viitor
Hrana vie
Planurile in derulare sunt o munca in progres, veche de sute de ani
Duda a pus mâna pe Casa Regală
Nu poti multiplica bogatia divizand-o !
Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg
O Nouă Republică
În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.
Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL
Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul
Fii propriul tău nutriționist
Maya ramane o civilizatie misterioasa
Slăbești daca esti motivat
Serbet de ciocolata
Medicament retras - folosit în diabet
Brexit-ul - Spaima Europei
Virusul Misterios
Sistemele solare - apă caldă
Aparitia starii de insolventa
TRUMP ESTE PRESEDINTE
Despre islamizarea Europei. O publicăm integral. Și fără comentarii.
Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu