Liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, a emis un avertisment puternic pentru cei care ameninta Rusia si cetatenii sai, in special ISIS si musulmanii radicali.
„Recentele evenimente tragice din Franta arata ca ar trebui sa ne unim fortele pentru a preveni actele de terorism”, a spus Putin.
Pentru a combate amenintarea, foarte reala de altfel, Putin a infiintat o diviziune militara ce vizeaza in special grupurile teroriste ocupate in Al-Raqqah, Siria.
Teroristii au declarat orasul Al-Raqqah ca si capitala ISIS cu circa 5.000 de membri care patruleaza pe strazi. Cu o astfel de amenintare atat de aproape de granita de sud a Rusiei, presedintele Federatiei Ruse a rezervat 150.000 de soldati gradati, sa isi uneasca fortele pentru a combate .
teroarea jihadistilor. In urma atacurilor brutale si lipsite de sens din Franta, Putin i-a sugerat lui David Cameron ca el este gata sa-si uneasca fortele cu Occidentul pentru a termina teroarea statului islamic.
„Recentele evenimente tragice din Franta arata ca ar trebui sa ne unim fortele pentru a preveni actele de terorism”, a spus Putin.
„Vezi și
Noua ordine mondiala !
Propunerea presedintelui francez Nicolas Sarkozy privind convocarea unui summit international, pana la sfarsitul acestui an, pentru reformarea sistemului financiar global, a fost primita favorabil de membrii G8, care s-au pronuntat pentru organizarea unei reuniuni pe aceasta tema, la care sa participe si alti actori-cheie, "intr-un viitor apropiat".
Presedintele Nicolas Sarkozy a cerut partenerilor sai din UE, in cadrul Consiliului European de toamna, sa sustina pozitia Frantei privind convocarea unui summit international pentru reformarea sistemului financiar global: "Propun ca, la finalul acestui Consiliu, sa venim cu un mesaj unitar. In acest spirit am propus un summit international pana la sfarsitul acestui an, de preferinta la New York, acolo unde a inceput totul. Doresc ca, asupra acestui subiect, noi, europenii, sa fim deplin uniti".
"Suntem increzatori ca, lucrand impreuna, vom depasi provocarile actuale si vom reinstaura stabilitatea economiilor noastre si prosperitatea", a fost raspunsul G8, intr-un comunicat publicat de Casa Alba.
G8 este format din Germania, Canada, Statele Unite, Franta, Marea Britanie, Italia, Japonia si Rusia.
Sefii de stat si de guvern din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene s-au reunit miercuri la Bruxelles, intr-un summit consacrat, in principal, crizei financiare. Reuniunea se desfasoara pe fondul mentinerii nervozitatii in pietele bursiere mondiale, in ciuda planurilor de salvare anuntate de statele membre ale zonei euro si de Statele Unite, relateaza AFP.
Situatia economico-sociala pe gob !
Cum se poate rezolva problema umană in LUME?
Care este sensul războaielor mentinute pe planeta ?
Un bombardament mediatic în ultima vreme reclamă iminenţa unei crize alimentare în condiţiile creşterii fără precedent a preţurilor alimentelor.
În tot acest peisaj mi-a atras atenţia un fapt incredibil (după standardele personale) şi care arată cât de departe a ajuns ingeniozitatea în a copia/falsifica diverse produse – În China se vinde orez din plastic! “Orezul” ar avea la bază un amestec de cartofi dulci şi răşini sintetice care se spune că dă “fermitate” produsului; pe lângă aceasta se pare că raşinile aduc şi serioase probleme de sănătate.
Evoluţia copiilor (mai mult sau mai puţin fidele) chinezeşti a pornit de la utilaje industriale, îmbrăcăminte – unii dintre noi îşi mai amintesc, desigur, de pantofii sport de prin pieţe, de după anii 90 – mărci ca Plima, Nikee, Adibas, făceau furori printre consumatorii români datorită preţului lor redus şi similarităţii lor cu produse originale – şi a ajuns în ultimii ani la autoturisme care ajung să primească zero stele la crash-test. Dar parcă falsificarea alimentelor le întrece pe toate. “Cutia Pandorei” în această privinţă a fost deschisă cu câţiva ani în urmă, când jurnalele de ştiri vesteau apariţia ouălor false, ulterior pe internet apărând şi reţeta de fabricare a acestora.
Trecând peste caracterul amuzant al relatărilor mai sus, ramâne o întrebare simplă: cât de mult au ajuns să coste alimentele încât producerea unor falsuri să fie profitabilă?
La nivel mondial, indicele preţurilor alimentelor[1] calculat de către FAO (Food and Agriculture Organization), Agenţia ONU pentru Alimentaţie si Agricultură, arată o creştere fără precedent a nivelului agregat al preţurilor alimentelor peste nivelul anului 2008 care, până acum, fusese cel mai ridicat. Indicele este calculat având ca bază perioada 2002-2004. Evoluţia preţurilor, în ultimul an şi jumătate, arată creşteri la toate grupele de produse utilizate ca bază pentru analiză – cereale, zahăr, uleiuri şi seminţe, carne şi produse lactate. În 2010 preţurile au crescut cu 25% faţă de 2009.
În ceea ce priveşte preţurile la carne şi produse lactate, creşterea se află sub influenţa celei a cerealelor – sursă de hrană pentru animale. Creşterea preţul cărnii de vită şi a celei de oaie sunt principalele motoare, în timp ce preţul cărnii de pui şi porc creşte nesemnificativ.
Principala motivaţie a evoluţiei preţurilor mondiale ale alimentelor a fost un an agricol mai slab decît aşteptările. Oferta a avut de suferit datorită condiţiilor meteorologice – Rusia, Ucraina, Kazahstan şi Argentina au avut de-a face cu secete severe, iar Pakistan şi mai nou Australia s-au confruntat cu inundaţii masive (se estimează că 10 milioane de tone din recolta de grâu australiană nu mai corespunde calitativ din pricina inundaţiilor, ceea ce reprezinta jumătate din recolta totală).
Previziunile unui raport al FAO, indică o scădere a producţiei mondiale de cereale -1,4% anul acesta, în timp ce cererea va creşte cu 1,8%. Pentru prima dată în ultimii ani, cantitatea produsă urmează a fi mai mică decât cea utilizată – cu aproximativ 30 de milioane de tone – în condiţiile în care se aşteaptă o scădere a exporturilor -1,5%, ceea ce va duce la o diminuare a stocurilor.
În ce privește cererea, presiunile vin din partea ţărilor aflate în dezvoltare, în special China şi India. Acestea deţin împreună aproape 37% din populaţia globului, iar modificările la nivelul veniturilor şi preferinţelor populaţiei au dus la creşterea cererii pentru produse alimentare (anul acesta China urmează să-şi mărească de 4 ori importurile de porumb, devenind primul importator la nivel mondial).
Cât de puternică este ameninţarea?
Într-un interviu pentru CNN acordat la Davos, cu ocazia întrunirii Forumului Economic Mondial (WEF), Nouriel Roubini, vede ca principală ameninţare pentru perioada următoare creşterea preţurilor alimentelor, coroborat cu cea a preţurilor petrolului şi energiei. Petrolul a ajuns la maximul ultimilor ani, după cel înregistrat în 2008 – anul ultimei crize a alimentelor, ceea ce duce la o creştere a costurilor de producţie şi transport. De asemenea, o parte din ce în ce mai importantă din producţia de porumb este direcţionată către producţia de bioetanol (asemănarea cu criza din 2008 pare să devină din ce în ce mai puternică – una dintre sursele creşterii preţurilor de atunci a fost tocmai deturnarea unei importante părţi a producţiei de cereale către combustibilii bio).
Spre deosebire de creşterea preţului alimentelor din 2008, cea din această perioadă s-ar putea să nu fie una temporară (pe finalul acelui an preţurile au căzut la fel de spectaculos precum crescuseră). Estimările ONU arată o creştere a populaţiei Chinei şi Indiei cu peste 130 milioane, până în 2015. Pe măsură ce puterea economică a acestora creşte, capacitatea celor două state de a cumpăra o parte din ce în ce mai mare a producţiei mondiale devine o ameninţare. În fond, cine poate opri o Chină care deţine 900 miliarde dolari din datoria SUA şi este dispusă să achiziţioneze datorii suverane ale Spaniei şi Portugaliei?
Cum afectează creşterea preţurilor alimentelor România?
Datele INS arată o creştere de 6,45% a preţurilor mărfurilor alimentare în decembrie 2010 faţă de aceeaşi lună a lui 2009. Să nu uităm touşi că TVA a crescut cu 5% de la jumătatea anului trecut.
Per total, de departe cea mai importantă creştere este cea a preţului cartofilor (+45%,) urmată de creşterea preţului uleiului (+21%). Un caz singular este cel al preţului ouălor – o scădere de 5 procente. Comparat pe grupe de alimente creşterea preţului legumelor este cea mai substanţială (+22,5%).
În ceea ce priveşte produsele de morărit şi panificaţie, în condiţiile creşterii preţului la făină cu aproape 10%, pâinea s-a scumpit cu mai puţin de 6% în 2010. Efectul creşterii preţurilor la grâu de pe pieţele externe a început să se vadă în special după începutul lui 2011 (pâinea de 800 de grame de la brutăria pe care o frecventez costă acum 3,5 lei, de la 2,5 lei în decembrie anul trecut, iar trendul continuă). Preţul grâului din recolta 2010 s-a dublat în ianuarie faţă de iunie.
Cum au reuşit producătorii români să profite de pe urma creşterii preţurilor la cereale? Datele dezvăluite de ministrul agriculturii arată că exporturile de grâu – 2,3 milioane de tone – au depaşit net importurile – 685.000 tone. Problema principală este că exportăm grâu furajer ieftin şi importăm grâu scump, de calitate superioară.
Presupunând o evoluţie ulterioară de creştere continuă a preţurilor, răspunsul la întrebarea “la ce să ne aşteptăm?” trebuie să vină uitându-ne la ponderea consumului în cheltuielile gospodăriilor, la ponderea cheltuielilor cu alimente în cheltuielile de consum şi la senzitivitatea modificării cererii în funcţie de preţ.
Se poate uşor observa o pondere ridicată a cheltuielilor de consum în totalul cheltuielilor unei gospodării (71%), cea mai mare parte a cheltuielilor de consum fiind dedicate cheltuielilor pentru produse alimentare (44,3%). O menţiune importantă trebuie făcută aici – cheltuielile totale ale gospodăriilor cuprind şi contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii, 15,4% din cheltuielile totale (acesta ajunge până la 47,3% în cazul agricultorilor). Comparativ, germanii alocă cheltuielilor cu alimente 13% din totalul cheltuielilor, englezii 16%, iar americanii mai puţin de 10%.
În ceea ce priveşte sensibilitatea cererii la modificărea nivelului preţurilor, aceasta poate fi observată cu ajutorul coeficientului de elasticitate.
Coeficienţi de elasticitate a cererii în funcţie de preţ – produse alimentare + băuturi şi ţigări [2]
| |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
Sursa: Economic Research Service (www.ers.usda.gov), Departamentul de Agricultură al SUA
| |||||||
băuturi şi ţigări
|
pâine şi cereale
|
lactate
|
ulei şi grăsimi
|
peşte
|
legume şi fructe
|
carne
| |
SUA
|
-0,108
|
-0,040
|
-0,095
|
-0,047
|
-0,098
|
-0,070
|
-0,089
|
Romania
|
-0,657
|
-0,287
|
-0,557
|
-0,314
|
-0,577
|
-0,413
|
-0,518
|
Observăm că dintre toate grupele de produse alimentare, cea mai puţin sensibilă la modificările preţului este grupa produselor de panificaţie, iar cele mai sensibile sunt lactatele, peştele şi carnea (sensibilitatea cererii pentru produse alimentare la modificările preţului nu este una pronunţată). Din tabel putem observa o diferenţă notabilă între coeficienţii aferenţi SUA şi cei ai României – acest lucru se datorează nivelului mai ridicat al veniturilor populaţiei şi implicit unui procent mai mic alocat consumului.â
Care ar fi soluţia pentru a ne proteja de creşterea preţurilor?
Este clar, privind datele de mai sus, că o creştere importantă de preţuri va afecta serios bugetele gospodăriilor. Soluţia ar fi orientarea către piaţa internă. Atenţie însă, consumul de produse din resurse proprii – realizat în modul actual, cu produse aduse de la bunici, matuşi sau alte rude – este o amăgitoare soluţie la nivel microeconomic şi pe termen foarte scurt (oricum acesta este în scădere). Problema trebuie atacată la un alt nivel. În speţă problemele de politici publice rămân aceleaşi – una dintre cele mai puţin dezvoltate infrastructuri pentru irigaţii, fărâmiţarea proprietăţilor agricole, lipsa apetitului pentru asociere. Ultimele două sunt mai degrabă efectele unei probleme mult mai grave perfect identificabilă în următorul citat dintr-o carte a lui Alan Greenspan [3]: „premisa deţinerii individuale a proprietăţii şi a legalităţii transferării ei trebuie să fie adânc înrădăcinată în cultura unei societăţi, pentru ca mecanismele economiei de piaţă liberă să poată funcţiona eficient, atitudinile faţă de calitatea de proprietar transmiţăndu-se de la o generaţie la alta, prin valorile familiei şi prin educaţie.”
Dacă ar fi să încheiem într-o notă asemănătoare debutului, putem spune că modelul de urmat este cel chinez – aceştia rezolvându-şi prin metode proprii (extrem de originale) problema cererii de orez.
Dacă în urmă cu un an, argila necesară pentru prepararea a 100 de biscuiţi costa 5 dolari, acum preţul este mai mare cu 40%.
Foametea generează deja reacţii violente şi instabilitate în ţările sărace
Preţurile în continuă creştere la alimente au transformat orezul şi porumbul în produse de lux pentru mulţi oameni, iar comunitatea internaţională începe să devină tot mai conştientă de gravitatea consecinţelor acestei situaţii. Din cauza înfometării, oamenii din ţările sărace încep să reacţioneze violent, relevă „Der Spiegel“.
Criza alimentară chinuie sute de milioane de săraci din Africa, Asia de Sud şi Orientul Mijlociu, iar dimensiunile ei încep să aducă tot mai mult cu o urgie biblică.
În Haiti, de pildă, pentru mulţi, singurul aliment care poate aduce speranţa zilei de mâine este un „biscuit“ făcut din noroi. Oamenii sunt atât de săraci, încât adună argilă galbenă din munţi pe care o combină cu sare şi grăsimi vegetale, frământând-o apoi şi uscând-o la soare pentru a o mânca. „Sper ca într-o zi să am suficientă mâncare să mă hrănesc, ca să nu mai mănânc aşa ceva“, spune cu amărăciune Marie Noël, care supravieţuieşte de pe o zi pe alta, împreună cu cei şapte copii ai săi, cu turte de noroi.
Criza alimentară chinuie sute de milioane de săraci din Africa, Asia de Sud şi Orientul Mijlociu, iar dimensiunile ei încep să aducă tot mai mult cu o urgie biblică.
În Haiti, de pildă, pentru mulţi, singurul aliment care poate aduce speranţa zilei de mâine este un „biscuit“ făcut din noroi. Oamenii sunt atât de săraci, încât adună argilă galbenă din munţi pe care o combină cu sare şi grăsimi vegetale, frământând-o apoi şi uscând-o la soare pentru a o mânca. „Sper ca într-o zi să am suficientă mâncare să mă hrănesc, ca să nu mai mănânc aşa ceva“, spune cu amărăciune Marie Noël, care supravieţuieşte de pe o zi pe alta, împreună cu cei şapte copii ai săi, cu turte de noroi.
Circa 4 trilioane de dolari - suma reală cheltuită de America pentru războaie
Preşedintele american Barack Obama a invocat, în conferinţa de presă referitoare la retragerea trupelor din Afganistan, că şi costul operaţiunilor militare reprezintă unul din argumentele solide, referindu-se la o sumă de 1 trilion de dolari, conform Reuters.
Totuşi, această cifră este mult sub costul total real al războaielor în Irak, Afganistan şi Pakistan pentru America. De asemenea, această cifră va creşte considerabil în viitor, conform unui studiu american publicat miercuri.
Astfel, în studiul "Costurile războiului" al Universităţii Brown se arată că "nota" finală a războaielor ar putea varia între 3,7 trilioane de dolari şi 4,4 trilioane de dolari, de fapt.
În cei zece ani de când trupele americane au intrat în Afganistan pentru a găsi liderii al Qaida care s-au ascuns în spatele atentatului de la 11 septembrie, America a cheltuit un total de 2,3 - 2,7 trilioane de dolari, iar operaţiunile încă nu s-au încheiat pe toate fronturile.
În termeni umani, între 224.000 şi 258.000 de oameni au murit în aceste războaie, din care 125.000 civili. Mai mulţi au murit din cauza lipsei resurselor esenţiale ca apa potabila, servicii medicale şi lipsa de hrană. Încă 365.000 au fost răniţi şi 7,8 milioane de oameni au fost obligaţi să se mute.
Din punct de vedere strategic, rezultatele Americii sunt combinate. Osama bin Laden şi Saddam Hussein sunt morţi, dar Iraq şi Afganistan sunt departe de statutul de "democraţii stabile" iar impactul asupra economiei americane ar putea fi mult mai greu decât se ştie.
Vezi și
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu