Prin dublarea numarului de parlamentari , intr-o tara secatuita de bogatiile mostenite , de resurse financiare , de bogatiile solului si subsolului , speranta de viata se reduce in fiwecare zi !
Parlamentari mai multi , inseamna cheltuieli exponential mai mari , certuri si debandada , instabilitate politico-economica , dublarea sau triplarea numarului de ministere si agentii , a posturilor aferente cu soferi , consilie/ri/re , secretare , birouri , locuinte , dotari cu mobilir si birotica , mijloace de transport si benzina la scara , mănarii cu contracte si smenarii pentru recuperarea cheltuielilor si obligatiilor din Campania Electorala , obligatii financiare care in majoritatea cazurilor depasesc jumatatea de milion de euro !
Imaginati-va ca un parlamentar , castiga in cei 4 ani de mandat aprox 50.000 euro , iar ei au cheltuit in campanie minim 50.000 euro , pe scripte , multi depasind aberant această sumă !
Atata timp cat in Romania sau distrus toate obiectivele agricole si industrialecare aduceau bunastare populatiei , ce ne face sa credem ca v-a fi candva mai bine !
Fara suparearea nostalgiei , dar inainte de 89 , toata tara era plina de intreprinderi si SMT-uri !
Oficialii romani vor propune FMI trecerea la impozitarea progresiva a veniturilor din 2013. Pe masa de lucru sunt mai multe scenarii, favorit fiind cel cu cote 15-20-30%
Vezi și
Peste 200.000 de copii din România se culcă flămânzi în fiecare seară
Peste jumătate dintre copiii români (51%) trăiesc sub spectrul sărăciei, iar unii chiar în sărăcie extremă, care le limitează dreptul la creștere și dezvoltare fizică normală, arată World Vision România.
Situația este mult mai rea la sat, unde locuiesc 74% dintre copiii săraci ai României și unde sărăcia este citată ca principala cauză a abandonului școlar.
„Situația copiilor din mediul rural este disperată”, susținea la finele anului trecut Philip Alston, raportorul special ONU pentru sărăcie extremă şi excluziune socială. Acesta menționa că riscul de sărăcie pentru copiii de la țară este de trei ori mai mare decât pentru cei din mediul urban, iar situația se înrăutățește de la un an la altul. Dacă în 2012, unul din 10 copii din zonele rurale au declarat că se culcă flămânzi, în 2014 această rată a crescut la 1 din 8 copii, conform unui studiu realizat de World Vision România şi Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
„În plus față de cei 40% care se confruntă cu riscul de sărăcie sau de excluziune socială, se estimează că 29% suferă de privațiuni materiale severe, de aproape trei ori mai mult decât media UE”, se menționează în concluziile preliminare ale vizitei în România a lui Philip Alston.
În același timp, Raportul Parlamentului European arată că în privința sărăciei copiilor, România conduce detașat, cu 51%, urmată de Bulgaria, unde 45,2% dintre copii se află în risc de sărăcie.
Dincolo de aceste statistici îngrijorătoare sunt sute de mii de copii care încearcă în fiecare zi să trăiască cu senzația de foame continuă și să își ignore stomacul gol în timpul orelor de curs. În satele din Romania oamenii se lupta zi de zi cu sărăcia, principala lor ocupație fiind agricultura de subzistență și creșterea animalelor. Pe copiii acestora îi zărești pe ulițe, bucurându-se de jucării improvizate. Rar – sau niciodată – acești copii își părăsesc satul, fără a ști cum lumea se deschide și ce șanse pot găsi dincolo de aceste limite.
Copiii au nevoie de un prezent
Statisticile oficiale continuă să rămână alarmante în ceea ce priveşte procentul din populaţia României care trăieşte în sărăcie extremă sau cu riscul excluziunii sociale, în ciuda strategiilor şi a legilor adoptate, ale căror prevederi nu au fost aplicate şi, astfel, nu se regăsesc în îmbunătăţirea nivelului de viaţă al românilor. Ceea ce aceste statistici nu subliniază suficient de clar este faptul că un copil care experimentează sărăcia sau sărăcia extremă poartă cu el riscul de a nu se integra niciodată într-o societate care i-a neglijat drepturile elementare: hrană, educaţie, sănătate.
„În România rurală găsim la fiecare pas copii care parcurg, prin frig și ploaie, distanțe mari pentru a ajunge la școală. Odată ajunși la destinație, flămânzi, obosiți și înfrigurați, nu mai surprinde pe nimeni că nu se pot concentra la orele de curs sau că sunt tentaţi să renunţe. Așa se explică și frecvența cu cel puțin două procente mai mare cu care se înregistrează abandonul școlar în mediul rural. Aceşti copii sunt prioritatea noastră, ei trebuie să fie încurajați să meargă la școală pentru că educația este singurul mijloc prin care sărăcia să nu fie perpetuată de la o generaţie la alta. Nu ne mai putem permite, ca societate, să lăsăm sărăcia să reducă sanșele copiilor la educație şi la o existenţă demnă ca viitori adulţi. World Vision România militează pentru abordarea integrată a fenomenului părăsirii timpurii a școlii, oferind copiilor sprijinul necesar prin programe de educație remedială, de dezvoltare a abilităților de viață independentă sau chiar sprijin material pentru familiile care nu își permit să-și trimită copiii la școală”, a declarat Daniela Buzducea, director național World Vision România.
La lumina unei lămpi pe baterii
Printre sutele de mii de copii care trăiesc în sărăcie extremă îi găsim pe Georgiana (11 ani), Andreea (12 ani) și Cosmin (9 ani). Cei trei frați trăiesc într-un sat situat în sudul României, alături de parinții lor, Liliana și Marian, într-o casă din chirpici cu o singură cameră locuibilă. Ferestrele sunt crăpate, la fel și pereții, iar apa sau curentul electric lipsesc cu desăvârșire din viețile lor. „Iarna este cel mai greu. Ne strângem cu toții în singura cameră în care avem sobă și stăm la lumina unei lămpi pe baterii. Când bateriile se termină și nu avem bani să luăm altele, stăm la lumina lumânării sau chiar pe întuneric”, povestește Liliana, mama copiilor.
În timp ce viața lor construiește imaginea unor timpuri demult apuse și uitate, cei trei copii sunt nevoiți să împartă adeseori aceeași farfurie cu mâncare. Prima masă a zilei – și uneori singura – este la ora prânzului. Mâncarea e preparată la ceaunul din curte și conține fasole, varză sau cartofi. Seara, cei trei copii se mulțumesc cu ce a mai rămas de la prânz, iar dacă uneori mai e prea puțin sau deloc, copiii așteaptă masă de a doua zi. Rareori s-au bucurat de gustul dulciurilor. „Uneori mama ne mai aduce câte o bomboană”, șoptește Georgiana.
Venitul familiei provine din alocațiile copiilor și ajutorul social – apoximativ 600 de lei – din care părinții celor trei copii se străduiesc să le asigure măcar strictul necesar. Cu toate că neputința și greutățile i-au însoțit mereu, Liliana și Marian încearcă din răsputeri să le ofere copiilor lor mai mult. În sezonul cald, tatăl îi ajută pe oamenii din sat, muncind cu ziua. „De la noi din sat nu există transport spre comună sau oraș, nu există locuri de muncă și doar muncind cu ziua mai poți face un ban. Din păcate, doar vara se mai caută, dar și atunci din ce în ce mai rar…”, marturisește Marian.
Liliana își dedică tot timpul creșterii copiilor și treburilor gospodărești, la care de cele mai multe ori o ajută și cele două fete. Ziua ei începe dimineața în zori, atunci când îi pregătește pe copii pentru școală. Cu toate că au doar câteva hăinuțe, uzate și cusute din loc în loc, Liliana este fericită că are un ,,schimb bun” pentru fiecare copil. „Nu trebuie să renunțe la școală, este singura lor șansă pentru mai bine”, spune ea.
Copiilor le place foarte mult să învețe și se străduiesc să țină pasul cu colegii lor de la școală. Ei trebuie să își termine lecțiile până se întunecă pentru că la lumina slabă a lămpii cu greu văd să scrie sau să citească… Cosmin este cel mai mic dintre frați, însă e singurul care știe foarte clar ce vrea să facă cu viața lui. Băiatul bălai, năzdrăvan și comunicativ, le spune tuturor că el vrea să se facă medic. Iar ori de câte ori uită de el la săniuș și întârzie la teme, Georgiana îl apostrofează. „Dacă nu îți faci toate temele, nu o să reușești să ajungi doctor, aşa cum îți dorești”, îl dojenește Georgiana pe Cosmin.
Când vine întunericul, în camera mică si neîncăpatoare li se alatură și părinții. Ore în șir stau de vorbă pâna când, rând pe rând, fiecare copil adoarme.
Merg cu rândul la școală pentru că nu au cu ce să se încalţe
Povestea celor trei frați nu este nici pe departe un caz izolat. Peste 20.000 de copii din satele românesti, printre care și Georgiana, Andreea și Cosmin sunt ajutați de fundația World Vision România. Într-un alt loc uitat de lume, în care organizația intervine și luptă pentru a sparge cercul vicios al sărăciei prin educație îl găsim pe Bogdan, un băiețel de 11 ani. Acesta locuiește alături de cei cinci frați într-o casă micuță din chirpici cu două camere. Singurul său prieten este Iliuță, un miel de câteva luni care este partenerul lui de joacă. Bogdan nu a avut niciodată suficiente haine sau jucării și nu își poate imagina ce gust are ciocolata pentru că nu a gustat niciodată. Cu toate neajunsurile, copilul este încurajat de părinți să meargă la școală. Îi place foarte mult să citească, însă nu are un ghiozdan sau vreun caiet care să-l ajute la învățat.
„Bogdan merge la școală doar două zile pe săptămână, pentru că nu are cu ce se încălța. Împreună cu fratele mai mare au o pereche de cizme, pe care o poartă cu rândul. Nu avem bani să le cumpărăm cizme tuturor copiilor, însă problema cea mai mare este lipsa mâncării. Nu pot să le pun zilnic pachet la școală pentru că nu am din ce”, ne explică, îndurerată, mama lui Bogdan.
În familia lui Bogdan venitul este aproape inexistent. Au în gospodărie câteva oi și capre, pe care mama le îngrijește împreună cu copiii. De câteva zile, capul familiei s-a angajat la un atelier în cel mai apropiat oraș, însă nu știe ce salariu va avea.
Alături de părinţi și Bogdan, în căsuța micuță cu două camere locuiesc alte cinci suflete: Darius (4 ani) Iuliana (6 ani), Nicolae (10 ani), Marius (12 ani) și Ionuț (13 ani). Cei opt membri ai familiei trăiesc într-o sărăcie lucie și se bucură că se au unii pe alții. Casa în care locuiesc nu le aparține, ci au primit-o din mila unei vecine. „I s-a facut milă și ne-a dat această căsuță, pentru că locuiam într-un grajd. Nu ducem lipsă de lemne că e pădurea aproape, însă nu avem bani să le cumpărăm copiilor haine sau cărți pentru școală, iar de mâncat, mâncăm ce am muncit vara: cartofi și fasole. Mai facem câte o lipie pe plită și mămăligă, dar foarte rar. Nu cred că o să ne permitem să îi trimitem pe toți la școală. Toate sunt scumpe și școala este departe. Este greu pentru ei când văd că ceilalți copii au pachet să mănânce și ei se uită”, povestește cu lacrimi în ochi tatăl copiilor.
Luptă pentru supraviețuire
Într-o Românie în care 37% din populația în vârstă de 15 ani prezintă analfabetism funcțional, copiii acestei familii se luptă să ajungă la școală desculți și cu burta goală. „Le-am cumpărat pe rând de încălțat, când am vândut o oaie. Din păcate cizmele nu rezistă pentru că nu sunt nici de calitate și au mult de mers pe jos, trebuie să traverseze un râu, este noroi peste tot și se rup repede”, arată mama copiilor.
Cazul acestei familii vine, parcă, să întărească concluzia raportorului special ONU pentru Sărăcie extremă şi excluziune social potrivit căreia „situaţia copiilor din mediul rural este disperată”. Lipsa hranei a determinat-o pe mama celor șase suflete să trimită doi dintre copii la o bunică. „Nu mai aveam ce să le dau de mâncare, am rugat-o pe mama să îmi țină doi copii până trece iarna. Îmi este greu că i-am despărțit, dar decât să moară de foame… O să treacă iarna și o să merg să îi iau”,.
2,4% dintre copii abandonează în fiecare an școala
Rata abandonului școlar în România a trecut în 2014 de 18%, în timp ce în Uniunea Europeană media de părăsire timpurie a şcolii este de 11.1%. Conform unui studiu realizat de World Vision România, procentul copiilor care abandonează şcoala în fiecare an este de 2,4%.
Mai grav este faptul că România este fruntașă nu doar la rata abandonului școlar. Conform Comisiei Europene, cheltuielile publice ale României pentru educație au reprezentat 3% din PIB în 2012, ceea ce reprezintă, din nou, cel mai scăzut procent din UE. Iar în tot acest peisaj sumbru, Guvernul amână alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, conform prevederii Art. 8 din Legea 1/2011.
http://www.presalibera.net/peste-200-000-de-copii-din-romania-se-culca-flamanzi-in-fiecare-seara_1851117.html
UPDATE Intr-un comunicat remis redactiei HotNews.ro Biroul de presa al Guvernului dezimte informatia potrivit careia oficialii romani vor propune in cadrul discutiilor cu reprezentantii FMI trecerea la impozitarea progresiva:"Biroul de presa al Guvernului dezminte categoric aceasta stire. Conferinta de presa sustinuta de Primul-ministru Victor Ponta si vicepremierul Florin Georgescu va aduce lamuriri suplimentare si in acest sens".
- Scenariul considerat "de baza" este cel care prevede cote progresive de 15-20-30%, a carui eficienta ar fi fost deja testata si in alte state europene
In Romania, cota unica a stimulat cererea, arata un studiu realizat de actualul secretar de stat al Finantelor, Liviu Voinea, aratand ca 82% din castigurile suplimentare din cota unica s-au dus in consumul de bunuri curente. Studiul mai arata ca din punctul de vedere al incasarilor bugetare cota unica nu s-a dovedit un succes: impozitul pe profit colectat de la firme ar fi scazut ca pondere in PIB dupa introducerea cotei unice, iar impozitul pe venit colectat de la persoane fizice a scazut in primul an dupa introducerea cotei unice si a crescut apoi doar dupa introducerea impozitarii pensiilor si dupa cresterea impozitului pe dividend.
- Impozitarea progresiva in Romania, opinii pro si contra
Nu toti economistii sunt insa de acord cu introducerea mecanismului progresiv de impozitare, sustinand ca impactul asupra
economiei va fi negativ. "O eventuala revenire la un sistem de impozitare progresiv, cu cote mai ridicate decat nivelul cotei unice actuale, va avea un impact negativ asupra economiei. Relansarea economiei presupune cresterea consumului si a investitiilor iar un nivel mai ridicat al fiscalitatii merge in directia opusa. Contextul volatil international curent limiteaza oricum fluxurile de capital atat de necesare finantarii cresterii economice, iar rata de economisire a celor cu salarii mai ridicate va scadea puternic reducand si mai mult disponibilitatile financiare autohtone pentru investitii.
Mai mult, timing-ul unei asemenea masuri este total nepotrivit si va afecta competitivitatea Romaniei, in primul rand la nivel regional, unde cotele de impozitare a veniturilor sunt, in general, reduse. Istoria recenta a Romaniei arata ca veniturile incasate la buget din impozitul pe venit (ca procent in PIB) au fost superioare in perioada cotei unice comparativ cu perioada 2000-2004, cand a existat impozitarea progresiva. In plus, Romania are nevoie de simplificarea birocratiei, insa un sistem de impozitare progresiv, la care se va adauga probabil un set de deduceri fiscale, va duce la cresterea complexitatii fiscale. Descurajarea motivatiei muncii si a inovatiei vor avea efecte pe termen lung asupra economiei. Cresterea impozitului pe venit, in cote progresive sau nu, va substitui actualul echilibru economic cu unul inferior, mai ineficient, care va genera per ansamblu o pierdere de bunastare la nivelul intregii populatii, impingand economia Romaniei pe un palier de crestere viitoare mai lenta", explica economistul roman Laurian Lungu, managing partner al Macroanalitica.
"Schimbari in regimul fiscal, daca se vor face, se cuvine sa fie judecate in relatie cu reformele in functionarea sectorului public (diiminuarea "rentelor", a risipei), cu programul economic al guvernului care va fi dupa noiembrie 2012, care trebuie sa incurajeze economisirea, o orientare a resurselor mai pronuntata spre zona de tradables si altele", explica si prof. Daniel Daianu, profesor la SNSPA.
Oricum, delegatia de negociatori a Romaniei va avea un mandat dificil in timpul discutiilor cu Fondul. Scenariile sunt in faza de finalizare a detaliilor si a impactului bugetar pe care il au. "E nevoie ca la nivel politic sa ne formulam o pozitie comuna, in acest moment existand mai multe variante de lucru, fara sa fie decisa in mod ferm vreuna. Ca va fi la nivelul 30-20-16 sau 30-18-15, ori 16-10-8%, vom vedea. Suntem la faza negocierilor politice interne, dupa care vom prezenta delegatiei Fondului un punct de vedere articulat economic pe aceasta tema", au mai spus pentru HotNews sursele citate.
Vezi aici cum arata distributia salariilor din Romania. O analiza a datelor din 2011 comparativ cu 2010.
Potrivit surselor citate, prin trecerea la impozitarea progresiva in sistemul 16-25-30% veniturile bugetare ar putea creste cu 0,33% - 0,56% din PIB pe an. In schimb, varianta 16-10-8% are sanse mai mici de aplicare intrucat nu ar genera venituri la buget care sa permita incadrarea fara dificultate in tintele convenite cu FMI, fiind necesare alte masuri care sa suplimenteze veniturile. Trebuie remarcat intai ca din cauza distributiei inegale, aglomerate pe partea de salarii mici, nu exista spatiu de manevra realist pentru scaderea impozitului pe venit pentru aceste categorii salariale cu mai mult de un punct procentual (de la 16% la 15%).
Daca ne uitam la cheltuielile cu impozitele si contributiile sociale din 2011 ale romanilor, datele sunt prezentate in graficul de mai jos. Se observa ca in trimestrele al doilea si al treilea din anul trecut, atat contributiile la somaj cat si cele lasanatate au urcat.
Si in privinta bugetului total de cheltuieli, acestea au crescut atat in valoare nominal cat si relative. Grafic, ilstratia acestui lucru o gasiti imediat mai jos.
Intrucat rata efectiva marginala de impozitare (impozitul care este platit pentru fiecare leu aditional de venit) este destul de ridicata pentru cei cu venituri mici, stimulentul acestora pentru munca (cel putin in economia formala) este scazut. Este mare in schimb stimulentul pentru munca al celor cu salarii mari, dar paradoxal acestia sunt foarte putini - 6% din totalul salariatilor au salarii brute declarate peste 4000 RON, ceea ce e greu de crezut totusi in realitate dar arata ca sunt alte cauze care mentin aceste salarii in zona economiei gri. Sursa datelor, INS.
Si in privinta bugetului total de cheltuieli, acestea au crescut atat in valoare nominal cat si relative. Grafic, ilstratia acestui lucru o gasiti imediat mai jos.
Adeptii impozitarii progresive sustin ca scopul acesteia este nu doar de acela de a creste veniturile la buget, dar mai ales de a distribui mai echitabil povara fiscala fata de situatia actuala si de stimula directionarea cheltuielilor private in anumite servicii de utilitate publica (sanatate, educatie) printr-o politica de deductibilitati. Un impozit progresiv ar putea insemna, potrivit estimarilor care vor fi prezentate FMI, aproximativ jumatate de miliard de euro fie in plus la buget, fie pe care cetatenii sa ii directioneze direct catre aceste zone subfinantate de la bugetul de stat.
Ungaria si Marea Britanie au doua cote de impozit pe venit, Polonia are trei, ca si Germania, iar Franta are cinci trepte de impozitare, dupa cum arata datele Eurostat si OECD.
Cea mai mare cota de impozitare depaseste 40% pentru un anume multiplu de salariu mediu (aproape de 3 pentru Polonia si Franta, si aproape de 6 pentru Germania). Exceptie face Cehia, care are cota unica asemeni Romaniei. Totusi, nivelul total al impozitarii este mai mare decat cel din Polonia sau Marea Britanie.
Germania aplica o formula mai degraba decat un program de impozitare a venitului impozabil peste un anumit prag. Cea mai scazuta rata de impozitare legala peste pragul salariului de baza este de 15,0%, in timp ce cea mai inalta rata este de 45.0%, care se aplica venitului impozabil peste 250.000 de euro/an. In majoritatea statelor europene exista deduceri consistente in cazul salariatilor cu copii in intretinere. In tarile cu impozitare progresiva, aceste deduceri sunt administrate prin declaratia globala de venit.
Experienta statelor europene arata ca impozitarea progresiva are sens doar insotita de un sistem de deductibilitati prin care statul sa directioneze cheltuielile private in anumite domenii de interes (educatie, sanatate) sau sa recompenseze un anumit tip de comportament social (familiile cu copii de exemplu).
In ce priveste contributiile sociale, acestea variaza mult de la tara la tara. Totusi, cu exceptia Cehiei, ele au o anumita regresivitate si chiar sunt plafonate dupa un anume nivel de venit (pentru ca un angajat care contribuie la fondul de sanatate de 10 ori mai mult decat altul nu va primi de 10 ori mai multe sau mai bune ingrijiri medicale). Click pe graficul de mai jos pentru marire. Sursa datelor: OECD, Taxing Wages, editia 2012.
Angajatii cu venituri mari trebuie stimulati prin deductibilitati sa contribuie in sistemele private de sanatate si de pensii, desigur in mod facultativ nu obligatoriu, si nu dupa ce au contribuit cu acelasi procent ca si angajatii cu salarii mici la fondul de sanatate. Este interesant de remarcat ca angajatii pe cont propriu (de multe ori comparabili cu PFA-urile noastre) au un nivel ridicat de contributii sociale, comparabil de multe ori cu cel al angajatilor si angajatorilor la un loc.
Un aspect deseori omis in discutia despre impozitarea muncii este acela privind impozitarea averii. Averea este in mod normal rezultatul muncii (cu exceptiile legale precum mosteniri, donatii, castiguri de capital) si ar trebui sa existe o corelatie intre impozitarea acestora.
Tarile care implementeaza cota unica par inclinate si catre o impozitare scazuta a averilor: Cehia colecteaza doar 0,4% din PIB din impozite pe proprietate, iar Romania colecteaza 0,7% (constant, an de an).
Prin comparatie, Polonia colecteaza 1,2% din PIB, Franta - 3,5% si Marea Britanie - 4,6%. Impozitarea mai drastica a averii este o solutie, mai spun economistii, de a impozita munca la negru sau economia subterana post-factum.
In cele din urma, care va fi solutia adoptata de Romania, o vom afla dupa incheierea discutiilor cu delegatia FMI. Drept este ca aceasta trebuie sa tina cont de o reforma mult mai ampla de care are nevoie sectorul public.
economiei va fi negativ. "O eventuala revenire la un sistem de impozitare progresiv, cu cote mai ridicate decat nivelul cotei unice actuale, va avea un impact negativ asupra economiei. Relansarea economiei presupune cresterea consumului si a investitiilor iar un nivel mai ridicat al fiscalitatii merge in directia opusa. Contextul volatil international curent limiteaza oricum fluxurile de capital atat de necesare finantarii cresterii economice, iar rata de economisire a celor cu salarii mai ridicate va scadea puternic reducand si mai mult disponibilitatile financiare autohtone pentru investitii.
Mai mult, timing-ul unei asemenea masuri este total nepotrivit si va afecta competitivitatea Romaniei, in primul rand la nivel regional, unde cotele de impozitare a veniturilor sunt, in general, reduse. Istoria recenta a Romaniei arata ca veniturile incasate la buget din impozitul pe venit (ca procent in PIB) au fost superioare in perioada cotei unice comparativ cu perioada 2000-2004, cand a existat impozitarea progresiva. In plus, Romania are nevoie de simplificarea birocratiei, insa un sistem de impozitare progresiv, la care se va adauga probabil un set de deduceri fiscale, va duce la cresterea complexitatii fiscale. Descurajarea motivatiei muncii si a inovatiei vor avea efecte pe termen lung asupra economiei. Cresterea impozitului pe venit, in cote progresive sau nu, va substitui actualul echilibru economic cu unul inferior, mai ineficient, care va genera per ansamblu o pierdere de bunastare la nivelul intregii populatii, impingand economia Romaniei pe un palier de crestere viitoare mai lenta", explica economistul roman Laurian Lungu, managing partner al Macroanalitica.
"Schimbari in regimul fiscal, daca se vor face, se cuvine sa fie judecate in relatie cu reformele in functionarea sectorului public (diiminuarea "rentelor", a risipei), cu programul economic al guvernului care va fi dupa noiembrie 2012, care trebuie sa incurajeze economisirea, o orientare a resurselor mai pronuntata spre zona de tradables si altele", explica si prof. Daniel Daianu, profesor la SNSPA.
Oricum, delegatia de negociatori a Romaniei va avea un mandat dificil in timpul discutiilor cu Fondul. Scenariile sunt in faza de finalizare a detaliilor si a impactului bugetar pe care il au. "E nevoie ca la nivel politic sa ne formulam o pozitie comuna, in acest moment existand mai multe variante de lucru, fara sa fie decisa in mod ferm vreuna. Ca va fi la nivelul 30-20-16 sau 30-18-15, ori 16-10-8%, vom vedea. Suntem la faza negocierilor politice interne, dupa care vom prezenta delegatiei Fondului un punct de vedere articulat economic pe aceasta tema", au mai spus pentru HotNews sursele citate.
Vezi aici cum arata distributia salariilor din Romania. O analiza a datelor din 2011 comparativ cu 2010.
Potrivit surselor citate, prin trecerea la impozitarea progresiva in sistemul 16-25-30% veniturile bugetare ar putea creste cu 0,33% - 0,56% din PIB pe an. In schimb, varianta 16-10-8% are sanse mai mici de aplicare intrucat nu ar genera venituri la buget care sa permita incadrarea fara dificultate in tintele convenite cu FMI, fiind necesare alte masuri care sa suplimenteze veniturile. Trebuie remarcat intai ca din cauza distributiei inegale, aglomerate pe partea de salarii mici, nu exista spatiu de manevra realist pentru scaderea impozitului pe venit pentru aceste categorii salariale cu mai mult de un punct procentual (de la 16% la 15%).
Daca ne uitam la cheltuielile cu impozitele si contributiile sociale din 2011 ale romanilor, datele sunt prezentate in graficul de mai jos. Se observa ca in trimestrele al doilea si al treilea din anul trecut, atat contributiile la somaj cat si cele lasanatate au urcat.
Si in privinta bugetului total de cheltuieli, acestea au crescut atat in valoare nominal cat si relative. Grafic, ilstratia acestui lucru o gasiti imediat mai jos.
Intrucat rata efectiva marginala de impozitare (impozitul care este platit pentru fiecare leu aditional de venit) este destul de ridicata pentru cei cu venituri mici, stimulentul acestora pentru munca (cel putin in economia formala) este scazut. Este mare in schimb stimulentul pentru munca al celor cu salarii mari, dar paradoxal acestia sunt foarte putini - 6% din totalul salariatilor au salarii brute declarate peste 4000 RON, ceea ce e greu de crezut totusi in realitate dar arata ca sunt alte cauze care mentin aceste salarii in zona economiei gri. Sursa datelor, INS.
Si in privinta bugetului total de cheltuieli, acestea au crescut atat in valoare nominal cat si relative. Grafic, ilstratia acestui lucru o gasiti imediat mai jos.
Adeptii impozitarii progresive sustin ca scopul acesteia este nu doar de acela de a creste veniturile la buget, dar mai ales de a distribui mai echitabil povara fiscala fata de situatia actuala si de stimula directionarea cheltuielilor private in anumite servicii de utilitate publica (sanatate, educatie) printr-o politica de deductibilitati. Un impozit progresiv ar putea insemna, potrivit estimarilor care vor fi prezentate FMI, aproximativ jumatate de miliard de euro fie in plus la buget, fie pe care cetatenii sa ii directioneze direct catre aceste zone subfinantate de la bugetul de stat.
Ungaria si Marea Britanie au doua cote de impozit pe venit, Polonia are trei, ca si Germania, iar Franta are cinci trepte de impozitare, dupa cum arata datele Eurostat si OECD.
Cea mai mare cota de impozitare depaseste 40% pentru un anume multiplu de salariu mediu (aproape de 3 pentru Polonia si Franta, si aproape de 6 pentru Germania). Exceptie face Cehia, care are cota unica asemeni Romaniei. Totusi, nivelul total al impozitarii este mai mare decat cel din Polonia sau Marea Britanie.
Germania aplica o formula mai degraba decat un program de impozitare a venitului impozabil peste un anumit prag. Cea mai scazuta rata de impozitare legala peste pragul salariului de baza este de 15,0%, in timp ce cea mai inalta rata este de 45.0%, care se aplica venitului impozabil peste 250.000 de euro/an. In majoritatea statelor europene exista deduceri consistente in cazul salariatilor cu copii in intretinere. In tarile cu impozitare progresiva, aceste deduceri sunt administrate prin declaratia globala de venit.
Experienta statelor europene arata ca impozitarea progresiva are sens doar insotita de un sistem de deductibilitati prin care statul sa directioneze cheltuielile private in anumite domenii de interes (educatie, sanatate) sau sa recompenseze un anumit tip de comportament social (familiile cu copii de exemplu).
In ce priveste contributiile sociale, acestea variaza mult de la tara la tara. Totusi, cu exceptia Cehiei, ele au o anumita regresivitate si chiar sunt plafonate dupa un anume nivel de venit (pentru ca un angajat care contribuie la fondul de sanatate de 10 ori mai mult decat altul nu va primi de 10 ori mai multe sau mai bune ingrijiri medicale). Click pe graficul de mai jos pentru marire. Sursa datelor: OECD, Taxing Wages, editia 2012.
Angajatii cu venituri mari trebuie stimulati prin deductibilitati sa contribuie in sistemele private de sanatate si de pensii, desigur in mod facultativ nu obligatoriu, si nu dupa ce au contribuit cu acelasi procent ca si angajatii cu salarii mici la fondul de sanatate. Este interesant de remarcat ca angajatii pe cont propriu (de multe ori comparabili cu PFA-urile noastre) au un nivel ridicat de contributii sociale, comparabil de multe ori cu cel al angajatilor si angajatorilor la un loc.
Un aspect deseori omis in discutia despre impozitarea muncii este acela privind impozitarea averii. Averea este in mod normal rezultatul muncii (cu exceptiile legale precum mosteniri, donatii, castiguri de capital) si ar trebui sa existe o corelatie intre impozitarea acestora.
Tarile care implementeaza cota unica par inclinate si catre o impozitare scazuta a averilor: Cehia colecteaza doar 0,4% din PIB din impozite pe proprietate, iar Romania colecteaza 0,7% (constant, an de an).
Prin comparatie, Polonia colecteaza 1,2% din PIB, Franta - 3,5% si Marea Britanie - 4,6%. Impozitarea mai drastica a averii este o solutie, mai spun economistii, de a impozita munca la negru sau economia subterana post-factum.
In cele din urma, care va fi solutia adoptata de Romania, o vom afla dupa incheierea discutiilor cu delegatia FMI. Drept este ca aceasta trebuie sa tina cont de o reforma mult mai ampla de care are nevoie sectorul public.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu