Cel mai puternic politician al României !
Cum dicteaza americanii ce se intampla in Romania – prin lobby ( trafic de influenta ) generalul Wesley Clark, ambasadorul Mark Gitenstein (nom27)
Ponta şi Gitenstein, mediafax foto bogdan iordache
Cât o să mai dureze până când românii o să vadă că România a ajuns o colonie a puterilor străine şi că în ţara noastră se învârt o grămadă de interes oculte ale unor oameni din afara ţări sau entităţi obscure, cam de fiecare dată ÎMPOTRIVA interesului general al poporului român? Citiţi câteva pasaje din 2 articole de pe realitatea.net, despre cum se face lobby (aka trafic de influenţă) în România de către generalul american Wesley Clark şi fostul ambasador SUA Mark Gitenstein. Redau unul dintre pasaje aici în introducere:
“În România, fostul general NATO, Wesley Clark trebuie să rezolve chestiunea exploatării gazelor de şist în favoarea companiei Chevron, afacerea Roşia Montană în favoarea lui George Soros, cea legată de exploatarea zăcămintelor de gaz din Marea Neagră în beneficiul Exxon Mobile, plus altele afaceri minore, cum ar fi CUPRUMIN sau CFR Marfă.” Detalii în continuare:
DOSAR DE POLITICIAN: Wesley Clark, marele lobbyist american de la Bucureşti
Câteva pasaje:
Când a ajuns la Bucuresti anul trecut după ce USL a câştigat alegerile, generalul Wesley Clark a fost sincer şi a spus aşa: “Cred că voi putea atrage investitori şi creşterea economică a României. Ştim că există o revoluţie energetică în desfăşurare în lume, iar în România există un potenţial al carburilor, există surse de apă care pot produce energie. Consider că România poate deveni un principal exportator de energie” Aşadar generalul a venit să facă bani în România în sectorul energetic. Domnia sa cunoaşte foarte bine regiunea Balcanilor, deoarece în 1999 a condus trupele NATO în războiul din fosta Iugoslavie.
Vezi și
Americanii i-au eliberat pe musulmanii din regiunea Kosovo din mâinile opresorilor sârbi. Toate bune şi frumoase. Problema este că fostă provincie sârbească deţine cele mai mari rezerve de cărbune demonstrate din lume. Concesiunea rezervelor din Kosovo s-a făcut către miliardarul american George Soros, cel care deţine acţiuni şi în proiectul minier de la Roşia Montană, de exploatare a aurului. Rezervele de cărbune din Kosovo sunt estimate la 300 de miliarde de dolari. Soros este principalul finanţator al Partidului Democrat din Statele Unite în ultimele două alegeri, când preşedinte a fost ales democratul Barack Obama. La rândul său, generalul Wesley Clark este membru al Partidului Democrat.
Generalul a candidat la alegerile prezidenţiale din 2004, când s-a retras în faţa colegului său John Kerry – acesta din urmă a pierdut la rândul lui alegerile în faţa lui George Bush. Acum John Kerry este mâna dreaptă a lui Barack Obama şi secretarul de stat de la Casa Albă, adică ministrul de externe al Statelor Unite ale Americii, şeful diplomaţiei. Evident, având prieteni aşa de sus-puşi, generalul Clark nu are probleme să facă lobby în ţări bananiere ca România, Serbia, Kosovo sau Bulgaria. Asta pentru că politicienii din aceste ţări depind sută la sută de deciziile diplomaţiei americane. La schimb, pentru protecţie, aceste ţări trebuie să cedeze corporatilor americane hălci întregi din resursele lor energetice şi minerale. It’s just business, cum zic americanii!
În România, fostul general NATO trebuie să rezolve chestiunea exploatării gazelor de şist în favoarea companiei Chevron, afacerea Roşia Montană în favoarea lui George Soros, cea legată de exploatarea zăcămintelor de gaz din Marea Neagră în beneficiul Exxon Mobile, plus altele afaceri minore, cum ar fi CUPRUMIN sau CFR Marfă.
DOSAR DE POLITICIAN: Mark Gitenstein, cel mai puternic politician al României
Câteva pasaje:
Astăzi vorbim despre cel mai puternic politician din România. Nu este Traian Băsescu şi nici premierul Victor Ponta. Asemenea teatrului de păpuşi în politică trebuie să vezi sforile din spatele marionetelor. În toţi aceşti ultimi ani cel mai puternic politician român a fost ,de fapt, un american pe nume Mark Gitenstein, fostul ambasador SUA la Bucureşti.
Statele Unite au nevoie de linişte în România pentru a-şi putea duce la bun sfârşit marile proiecte energetice şi economice. Imediat după ce mandatul său de ambasador la Bucureşti s-a încheiat, avocatul Mark Gitenstein a fost ales în Consiliul de Administraţie al celui mai mare fond de investiţii din România, numit Fondul Proprietatea.
Revenind la activitatea prodigiosă de lobbyist a fostului ambasador Gitenstein din Statele Unite, acesta a reprezentat interesele industriei de armament şi a marilor companii din sectorul energetic, printre care şi Exxon Mobile cea care va exploata rezervele de gaz natural descoperite în Marea Neagră. Spre finalul carierei, Gitenstein a reprezentat cea mai importantă instituţie de drept privat din SUA, Camera de Comerţ a SUA- entitatea prin care marile corporaţii americane influenţează deciziile politice ale Congresului American în redactarea legilor privind comerţul. Nu întâmplător Fondul Proprietatea, inventat iniţial de politicienii români pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist, deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 45 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se va ocupa şi Mark Gitenstein. Fondul Proprietatea influenţează direct politică energetică a României…
Practic, piesele jocului complex de putere din România care are resorturi economice – nimic altceva din păcate – sunt toate la locul lor. România trebuie să cedeze marile exploatări de resurse naturale: cărbuni, aur, cupru, alte metale, gaze naturale şi petrol în favoarea unor corporaţii de preferat nord-americane.
Posted on 31/05/2013 by Emilian
http://www.realitatea.net/dosar-de-politician-mark-gitenstein-cel-mai-puternic-politician-al-romaniei_1191557.html#ixzz2cUBoXLxh
“SINCE we have much more
power of knowing the future than any other men, we have made many
mistakes (who has not during the past five years?), but our mistakes
have been errors of principle and not of judgment.”
Text cu cuvinte inversate de noi, preluat din The Economist, 5 iulie 2012. Getty images.
Sub acest "titlu" am tot postat chestiuni legate de criză. Este principalul vector al dezvoltării subdezvoltării identificat de Albert Hirschman*. Acum, că periferializarea s-a mutat în ţările dezvoltate, chestiunea înţelegerii este şi mai acută.
Nu este o noutate că presa de la noi are darul de a ocupa timpul cu lucruri mici, pe care să le facă mari. În felul acesta, probabil, publicul va ajunge mic de tot. Să sperăm că nu. Aşa de pildă, zilele acestea, s-a consumat la Londra cea mai mare tentativă de fraudă financiară din toate timpurile.
În timp ce pe la noi istoria şi-a trimis surorile răutăcioase mai mici, Vestul demonstrează că e preocupat, ca de obicei, chiar în ochiul său principal, de istoria mare. City-ul londonez este cea mai importantă piaţă interbancară din Europa şi a treia din lume (după New York Stock Exchange şi Nasdaq), mult în faţa burselor nipone şi germane. Aici se stabileşte dobânda interbancară numită LIBOR. Sume uriaşe, de ordinul miilor de miliarde de dolari, trec în fiecare minut pe această piaţă interbancară. Da, rata dvs. la maşină sau la zugraveala din camera copilului, trec ... prin Londra. Tot astfel şi dobânzile creditelor luate în Indonezia şi Chicago. Toate acestea au ca reper LIBOR. Băieţii deştepţi de la Barclays. JP Morgan Chase, UBS, Deutsche Bank, HSBC, precum şi alţii de pe bursele din New York şi Tokyo, s-au înţeles între ei să manipuleze dobânda astfel încât băncile lor să aibă profituri cât mai bune prin jocul dobânzilor. De asemenea, se pare că făcătura s-a bucurat de "sprânceana care nu s-a ridicat ordonator" a Băncii Naţionale a Angliei şi nici din partea Asociaţiei Britanice a Bancherilor.
Manipularea este, deci, una de sistem, şi trimite la complicităţi care arată că teoria statului minimal nu mai are obiect: deşi hipertrofiat, de multă vreme statul a încetat să mai fie adevăratul opresor al societăţii, aşa cum credeau liberalii britanici. Statul este în pioneze în mai toată lumea, guvernarea având loc prin reţele (vezi de pildă teoria reţelelor şi a regimurilor de Gerry Stoker, 1995**). De data asta, din motive încă neclare, au dat-o în bară. Dar nu pentru multă vreme. Doar criza e domeniul lor de activitate***.
Că tot căutăm ADN-ul prin istorie****
Un antidot la îndemână, printre tot mai puţinele, este cartea acad. Ioan Aurel Pop, Istoria, Adevărul şi Miturile, Virtual 2011 (un scurt preview aici: http://books.corect.com/ro/books/preview/1487/pdf). E interesant de ştiut că Mihai a fost în penultima serie domnitori care au ţinut la respect imperiile şi care au înţeles că, pentru a trece cu românii prin istorie, este nevoie de modernizare prin unire. Încă o menţiune: câţi dintre noi ştiu că statul lui Mihai era atât de întins în Maramureş şi Bucovina încât ieşea efectiv de pe hartă? - cazul "Unirea ţărilor române sub Mihai-vodă viteazul" - Atlas pentru istoria României, coord. Acad. Şt. Pascu, Bucureşti, 1983.
Şi mai era o idee. Toţi marii domnitori, fără excepţie, au înţeles că o societate modernă cu iniţiativă în istorie se ţine, cu iniţiativă culturală, comercială, militară, geopolitică. Iniţiativa în istorie ca şi condiţie a modernităţii este strălucit lămurită de Iorga în Bizanţ după Bizanţ, când Principatele au preluat ştafeta statului de cultură de la Imperiul Bizantin pentru mai bine de 300 de ani. Mi-ar fi plăcut, desigur, să pot adăuga şi teorii mai recente. Cu câteva excepţii, marile noastre gânduri au rămas încremenite instituţional în 1944 pentru a fi aproape definitiv îngropate în puşcăriile comuniste şi la canal în primii 15 ani de dictatură. Ce răzbate azi pentru marea masă, atunci când o mai poate face, e ca lumina focului de sub poduri pentru cerşetori, pentru trecătoriidemocratizaţi de de-asupra.
Lege de unică folosinţă
În logica propriei lor periferializări, americanii anunţă că au realizat un lucru mare, mare de tot: au reuşit să "dea" cea mai importantă lege a reformei transporturilor de la Eisenhower încoace. E o singură problemă: e atât de rău făcută (datorită rupturii dintre republicani şi democraţi) încât are chiar prevăzută intrarea în insolvenţă a Fondului Naţional al Autostrăzilor în ... 2015. E culmea raţionalismului: să dai o lege pentru a ... intra în faliment! E adevărat, tot e bine că e prevăzut. Asta înseamnă 3 ani. În ceea ce-l priveşte pe Eisenhower, "legea lui" "mai ţinea" până în 2013, anul în care, dacă nu se schimbau mecanismele financiare, autoritatea financiară a autostrăzilor ar fi intrat în faliment. Eisenhower a dat legea în ... 1956. Pe baza legii lui Eisenhower s-a construit cea mai amplă reţea de autostrăzi din lume - 66 000 km în 10 ani şi, implicit, tot pe baza ei, SUA avea să-şi construiască în bună măsură softpower-ul (colosala putere de atracţie internaţională). The Economist, 7 iul 2012.
SUA consiliază direct pe Ponta
Printr-un militar de rang înalt, Wesley K. Clark, fostul şef al Statului Major. Interesantă ştire. Poate că este una din explicaţiile loviturilor în adâncime aplicate inamicului politic. De remarcat că Clark nu se va ocupa doar de securitate, ci şi de economie....
*"Essays in Trespassing", Cambridge, 1981, vezi p.221 şi passim, http://books.google.ro/books?id=dgc5AAAAIAAJ&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q=understanding&f=false
**David Judge, Gerry Stoker, Harold Wolman (eds.), "Theories of Urban Politics", Sage, 1995, http://books.google.ro/books?id=bJtBOSUK3oEC&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false
***Despre criza ca logică de sistem în modernitate vezi C. Pavel, "Tragedia omului în cultura modernă", o excelentă sinteză, foarte densă, deşi foarte scurtă, reeditată la Anastasia, 1997, http://www.scribd.com/doc/39015736/Tragedia-Omului-in-Cultura-Moderna-de-Constant-In-Pavel
The Economist, 5 iulie 2012, "The LIBOR affair. Banksters", http://www.economist.com/node/21558260
**** istoricii de la noi, absenţi din marile bătălii ce se dau astăzi pentru istoria României, care au abandonat manualul de liceu celor mai grozave manipulări, sunt curioşi să vadă dacă e adevărată teoria că poporul a fost condus de migratori au ba, motiv pentru care au început un proiect de verificare a ADN-ului Basarabilor. Teza nu e nouă şi aparţine unuia dintre istoricii Giurescu, după care migratorii (slavii) ne-ar fi dat clasa conducătoare, desigur, prin nume (vezi, de pildă, Istoria românilor, Albatros, 1975, p.226). Dar cine dă numele are şi demografia dominantă asupra acelei clase sociale. Probabil că este important să vedem nivelurile de înrudire, dar miza nespusă trimite foarte probabil la supramanipularea unui trecut, deja schilodit. În condiţii normale nu ar fi fost nici o problemă. Doar Frederic cel Mare, întemeietorul Germaniei moderne a fost educat de francezi. Vezi Gazeta de Cluj, fără dată, probabil luna iunie 2012, care anunţă "Geneza statului român, dezvăluită de istoricii clujeni", http://www.gazetadecluj.ro/citeste/7423-geneza-statului-roman-dezvaluita-de-istoricii-clujeni şi o reacţie la Război întru cuvânt, 29 iun 2012, "Încă o controversă: prelevări de ADN de la Voievozi ... pentru a demonstra ne-românitatea lor", http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/06/29/verificare-adn-voievozi/
The Economist, 7 iulie 2012. "Infrastructure spending. A patch on the road. The transport bill avers calamity, but not by much and not for long". http://www.economist.com/node/21558309
http://radubaltasiu.blogspot.com
http://www.rgnpress.ro/
Mark Gitenstein, cel mai puternic politician al României
Gitenstein, la fel ca şi amicul său,generalul NATO Wesley Clarck, despre care am vorbit ieri, este de profesie lobbyist. O meserie frumoasă şi profitabilă. Activitatea diplomatică a lui Gitenstein la Bucureşti a fost însă una prodigioasă: în repetate rânduri a vorbit despre respectarea statului de drept şi despre lupta împotriva corupţiei. Gitenstein a demonstrat că iubeşte cu adevărat poporul român. Preşedintele Traian Băsescu l-a avut drept aliat, iar România a reuşit să-şi câştige o relaţie privilegiată cu Statele Unite. În vara anului trecut în plin proces de suspendare a preşedintelui Băsescu ambasadorul a declarat: “Suntem profund îngrijoraţi de starea democraţiei. Atunci când voi observa lucruri care vor ameninţa sau submina acest lucru, nu numai că voi vorbi cu Guvernul, dar mă voi pronunţa public asupra acestor chestiuni”. Aşadar, ambasadorul s-a comportat asemenea unui politician-jucător arătând că guvernul Statelor Unite l-a însărcinat să aibă acest rol în România. Gitenstein a vorbit tot timpul despre principii şi a avut dreptate. Politicienii români sunt necopţi şi îşi poartă războaiele ca în evul mediu, cu lupte dure în care nu se respectă principiile. De aceea era nevoie ca să-i împace cineva în numele unui interes superior… naţional…
Apoi, după suspendarea din vara trecută şi revenirea lui Băsescu plus alegerile generale, în mod cu totul ciudat pentru România ultimilor ani, a venit şi mult aşteptata linişte şi coabitare. Pacea aceasta de la Bucureşti este o adevărată Pax Americana, adică o pace politică impusă de fraţii noştri mai mari. Statele Unite au nevoie de linişte în România pentru a-şi putea duce la bun sfârşit marile proiecte energetice şi economice. Imediat după ce mandatul său de ambasador la Bucureşti s-a încheiat, avocatul Mark Gitenstein a fost ales în Consiliul de Administraţie al celui mai mare fond de investiţii din România, numit Fondul Proprietatea. Acest fond este administrat de compania americană Franklin Templeton, care este la rândul ei un fond de investiţii, deţinut de alte mari fonduri de investiţii. Gitenstein a fost propus în conducerea Fondului Proprietatea către fondul de investiţii City of London. Alături de Gitenstein în conducerea Fondului Proprietatea a fost ales şi Sorin Mândruţescu managerul pe România al importanţei companii americane Oracle. Mândruţescu a fost până recent preşedintele AMCHAM- adică al Camerei de Comerţ Americane la Bucureşti şi este unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai fostului ambasador Gitenstein. În 2010 numele lui Mândruţescu apărea vehiculat pentru a prelua funcţia de premier de la Emil Boc, ca şi technocrat susţinut de ambasada americană. Mândruţescu avea misiunea de a relansa economia şi marile proiecte strategice în care americanii au interese. Ceea ce a încercat la un moment dat Mihai Răzvan Ungureanu şi face acum Victor Ponta. Acesta este firul roşu care uneşte toate guvernele ultimilor ani. Acum Mândruţescu este impus de către ambasada americană, de către Trilaterală şi FMI în conducerea mai multor companii de stat strategice printre care se numără şi CFR SA.
Revenind la activitatea prodigiosă de lobbyist a fostului ambasador Gitenstein din Statele Unite, acesta a reprezentat interesele industriei de armament şi a marilor companii din sectorul energetic, printre care şi Exxon Mobile cea care va exploata rezervele de gaz natural descoperite în Marea Neagră. Spre finalul carierei, Gitenstein a reprezentat cea mai importantă instituţie de drept privat din SUA, Camera de Comerţ a SUA- entitatea prin care marile corporaţii americane influenţează deciziile politice ale Congresului American în redactarea legilor privind comerţul. Nu întâmplător Fondul Proprietatea, inventat iniţial de politicienii români pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist, deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 45 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se va ocupa şi Mark Gitenstein. Fondul Proprietatea influenţează direct politică energetică a României...
Practic, piesele jocului complex de putere din România care are resorturi economice- nimic altceva din păcate- sunt toate la locul lor. România trebuie să cedeze marile exploatări de resurse naturale: cărbuni, aur, cupru, alte metale, gaze naturale şi petrol în favoarea unor corporaţii de preferat nord-americane. Ca şi în cazul cuprului, România va primi privilegiul să vândă la export minereul şi resursele, cu alte cuvinte ţara noastră nu mai are capacitatea de a procesa resursele naturale şi atunci le va exporta, asemenea ţărilor bananiere din Africa care îşi vând bogăţiile naturale. Ele vor fi procesate în alte ţări şi pentru că vor fi cumpărate ieftin vor alimenta noua industrie care s-a dezvoltat peste ocean.
Apoi, după suspendarea din vara trecută şi revenirea lui Băsescu plus alegerile generale, în mod cu totul ciudat pentru România ultimilor ani, a venit şi mult aşteptata linişte şi coabitare. Pacea aceasta de la Bucureşti este o adevărată Pax Americana, adică o pace politică impusă de fraţii noştri mai mari. Statele Unite au nevoie de linişte în România pentru a-şi putea duce la bun sfârşit marile proiecte energetice şi economice. Imediat după ce mandatul său de ambasador la Bucureşti s-a încheiat, avocatul Mark Gitenstein a fost ales în Consiliul de Administraţie al celui mai mare fond de investiţii din România, numit Fondul Proprietatea. Acest fond este administrat de compania americană Franklin Templeton, care este la rândul ei un fond de investiţii, deţinut de alte mari fonduri de investiţii. Gitenstein a fost propus în conducerea Fondului Proprietatea către fondul de investiţii City of London. Alături de Gitenstein în conducerea Fondului Proprietatea a fost ales şi Sorin Mândruţescu managerul pe România al importanţei companii americane Oracle. Mândruţescu a fost până recent preşedintele AMCHAM- adică al Camerei de Comerţ Americane la Bucureşti şi este unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai fostului ambasador Gitenstein. În 2010 numele lui Mândruţescu apărea vehiculat pentru a prelua funcţia de premier de la Emil Boc, ca şi technocrat susţinut de ambasada americană. Mândruţescu avea misiunea de a relansa economia şi marile proiecte strategice în care americanii au interese. Ceea ce a încercat la un moment dat Mihai Răzvan Ungureanu şi face acum Victor Ponta. Acesta este firul roşu care uneşte toate guvernele ultimilor ani. Acum Mândruţescu este impus de către ambasada americană, de către Trilaterală şi FMI în conducerea mai multor companii de stat strategice printre care se numără şi CFR SA.
Revenind la activitatea prodigiosă de lobbyist a fostului ambasador Gitenstein din Statele Unite, acesta a reprezentat interesele industriei de armament şi a marilor companii din sectorul energetic, printre care şi Exxon Mobile cea care va exploata rezervele de gaz natural descoperite în Marea Neagră. Spre finalul carierei, Gitenstein a reprezentat cea mai importantă instituţie de drept privat din SUA, Camera de Comerţ a SUA- entitatea prin care marile corporaţii americane influenţează deciziile politice ale Congresului American în redactarea legilor privind comerţul. Nu întâmplător Fondul Proprietatea, inventat iniţial de politicienii români pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist, deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 45 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se va ocupa şi Mark Gitenstein. Fondul Proprietatea influenţează direct politică energetică a României...
Practic, piesele jocului complex de putere din România care are resorturi economice- nimic altceva din păcate- sunt toate la locul lor. România trebuie să cedeze marile exploatări de resurse naturale: cărbuni, aur, cupru, alte metale, gaze naturale şi petrol în favoarea unor corporaţii de preferat nord-americane. Ca şi în cazul cuprului, România va primi privilegiul să vândă la export minereul şi resursele, cu alte cuvinte ţara noastră nu mai are capacitatea de a procesa resursele naturale şi atunci le va exporta, asemenea ţărilor bananiere din Africa care îşi vând bogăţiile naturale. Ele vor fi procesate în alte ţări şi pentru că vor fi cumpărate ieftin vor alimenta noua industrie care s-a dezvoltat peste ocean.
La fel se va întâmpla cu toate resursele din Balcani. Este preţul corect sau nu - această este o altă discuţie – al umbrelei nord- atlantice pe care o avem deasupa capului şi al deciziei asumate de preşedintele Traian Băsescu de a juca aproape total pe cartea americană, nu pe cea europeană. Fără să fiu cinic, România nu prea are de ales. De-a lungul istoriei ne-am vândut resursele Germaniei, Franţei, apoi Rusiei, acum a venit rândul Statelor Unite. Şi la fel, fără cinism, nu cred că este până la urmă chiar aşa de rău – dată fiind situaţia economică. Politicienii români nu trebuie însă să uite că din această mega-afacere a vânzării resurselor au datoria să negocieze cât mai mult pentru noi toţi.
Americanii nu i-au respectat niciodată pe cei care au negociat cu ei în genunchi. Dragi politicieni, ridicaţi genunchiul şi privirea: nu poate fi chiar atât de dureros să ai coloana dreaptă…
http://www.realitatea.net/dosar-de-politician-mark-gitenstein-cel-mai-puternic-politician-al-romaniei_1191557.html#ixzz2cUBoXLxh
La Londra cea mai mare tentativă de fraudă financiară din toate timpurile. Ăştia n-au înţeles nimic!
Text cu cuvinte inversate de noi, preluat din The Economist, 5 iulie 2012. Getty images.
Sub acest "titlu" am tot postat chestiuni legate de criză. Este principalul vector al dezvoltării subdezvoltării identificat de Albert Hirschman*. Acum, că periferializarea s-a mutat în ţările dezvoltate, chestiunea înţelegerii este şi mai acută.
Nu este o noutate că presa de la noi are darul de a ocupa timpul cu lucruri mici, pe care să le facă mari. În felul acesta, probabil, publicul va ajunge mic de tot. Să sperăm că nu. Aşa de pildă, zilele acestea, s-a consumat la Londra cea mai mare tentativă de fraudă financiară din toate timpurile.
În timp ce pe la noi istoria şi-a trimis surorile răutăcioase mai mici, Vestul demonstrează că e preocupat, ca de obicei, chiar în ochiul său principal, de istoria mare. City-ul londonez este cea mai importantă piaţă interbancară din Europa şi a treia din lume (după New York Stock Exchange şi Nasdaq), mult în faţa burselor nipone şi germane. Aici se stabileşte dobânda interbancară numită LIBOR. Sume uriaşe, de ordinul miilor de miliarde de dolari, trec în fiecare minut pe această piaţă interbancară. Da, rata dvs. la maşină sau la zugraveala din camera copilului, trec ... prin Londra. Tot astfel şi dobânzile creditelor luate în Indonezia şi Chicago. Toate acestea au ca reper LIBOR. Băieţii deştepţi de la Barclays. JP Morgan Chase, UBS, Deutsche Bank, HSBC, precum şi alţii de pe bursele din New York şi Tokyo, s-au înţeles între ei să manipuleze dobânda astfel încât băncile lor să aibă profituri cât mai bune prin jocul dobânzilor. De asemenea, se pare că făcătura s-a bucurat de "sprânceana care nu s-a ridicat ordonator" a Băncii Naţionale a Angliei şi nici din partea Asociaţiei Britanice a Bancherilor.
Manipularea este, deci, una de sistem, şi trimite la complicităţi care arată că teoria statului minimal nu mai are obiect: deşi hipertrofiat, de multă vreme statul a încetat să mai fie adevăratul opresor al societăţii, aşa cum credeau liberalii britanici. Statul este în pioneze în mai toată lumea, guvernarea având loc prin reţele (vezi de pildă teoria reţelelor şi a regimurilor de Gerry Stoker, 1995**). De data asta, din motive încă neclare, au dat-o în bară. Dar nu pentru multă vreme. Doar criza e domeniul lor de activitate***.
Că tot căutăm ADN-ul prin istorie****
Un antidot la îndemână, printre tot mai puţinele, este cartea acad. Ioan Aurel Pop, Istoria, Adevărul şi Miturile, Virtual 2011 (un scurt preview aici: http://books.corect.com/ro/books/preview/1487/pdf). E interesant de ştiut că Mihai a fost în penultima serie domnitori care au ţinut la respect imperiile şi care au înţeles că, pentru a trece cu românii prin istorie, este nevoie de modernizare prin unire. Încă o menţiune: câţi dintre noi ştiu că statul lui Mihai era atât de întins în Maramureş şi Bucovina încât ieşea efectiv de pe hartă? - cazul "Unirea ţărilor române sub Mihai-vodă viteazul" - Atlas pentru istoria României, coord. Acad. Şt. Pascu, Bucureşti, 1983.
Şi mai era o idee. Toţi marii domnitori, fără excepţie, au înţeles că o societate modernă cu iniţiativă în istorie se ţine, cu iniţiativă culturală, comercială, militară, geopolitică. Iniţiativa în istorie ca şi condiţie a modernităţii este strălucit lămurită de Iorga în Bizanţ după Bizanţ, când Principatele au preluat ştafeta statului de cultură de la Imperiul Bizantin pentru mai bine de 300 de ani. Mi-ar fi plăcut, desigur, să pot adăuga şi teorii mai recente. Cu câteva excepţii, marile noastre gânduri au rămas încremenite instituţional în 1944 pentru a fi aproape definitiv îngropate în puşcăriile comuniste şi la canal în primii 15 ani de dictatură. Ce răzbate azi pentru marea masă, atunci când o mai poate face, e ca lumina focului de sub poduri pentru cerşetori, pentru trecătoriidemocratizaţi de de-asupra.
Lege de unică folosinţă
În logica propriei lor periferializări, americanii anunţă că au realizat un lucru mare, mare de tot: au reuşit să "dea" cea mai importantă lege a reformei transporturilor de la Eisenhower încoace. E o singură problemă: e atât de rău făcută (datorită rupturii dintre republicani şi democraţi) încât are chiar prevăzută intrarea în insolvenţă a Fondului Naţional al Autostrăzilor în ... 2015. E culmea raţionalismului: să dai o lege pentru a ... intra în faliment! E adevărat, tot e bine că e prevăzut. Asta înseamnă 3 ani. În ceea ce-l priveşte pe Eisenhower, "legea lui" "mai ţinea" până în 2013, anul în care, dacă nu se schimbau mecanismele financiare, autoritatea financiară a autostrăzilor ar fi intrat în faliment. Eisenhower a dat legea în ... 1956. Pe baza legii lui Eisenhower s-a construit cea mai amplă reţea de autostrăzi din lume - 66 000 km în 10 ani şi, implicit, tot pe baza ei, SUA avea să-şi construiască în bună măsură softpower-ul (colosala putere de atracţie internaţională). The Economist, 7 iul 2012.
SUA consiliază direct pe Ponta
Printr-un militar de rang înalt, Wesley K. Clark, fostul şef al Statului Major. Interesantă ştire. Poate că este una din explicaţiile loviturilor în adâncime aplicate inamicului politic. De remarcat că Clark nu se va ocupa doar de securitate, ci şi de economie....
*"Essays in Trespassing", Cambridge, 1981, vezi p.221 şi passim, http://books.google.ro/books?id=dgc5AAAAIAAJ&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q=understanding&f=false
**David Judge, Gerry Stoker, Harold Wolman (eds.), "Theories of Urban Politics", Sage, 1995, http://books.google.ro/books?id=bJtBOSUK3oEC&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false
***Despre criza ca logică de sistem în modernitate vezi C. Pavel, "Tragedia omului în cultura modernă", o excelentă sinteză, foarte densă, deşi foarte scurtă, reeditată la Anastasia, 1997, http://www.scribd.com/doc/39015736/Tragedia-Omului-in-Cultura-Moderna-de-Constant-In-Pavel
The Economist, 5 iulie 2012, "The LIBOR affair. Banksters", http://www.economist.com/node/21558260
**** istoricii de la noi, absenţi din marile bătălii ce se dau astăzi pentru istoria României, care au abandonat manualul de liceu celor mai grozave manipulări, sunt curioşi să vadă dacă e adevărată teoria că poporul a fost condus de migratori au ba, motiv pentru care au început un proiect de verificare a ADN-ului Basarabilor. Teza nu e nouă şi aparţine unuia dintre istoricii Giurescu, după care migratorii (slavii) ne-ar fi dat clasa conducătoare, desigur, prin nume (vezi, de pildă, Istoria românilor, Albatros, 1975, p.226). Dar cine dă numele are şi demografia dominantă asupra acelei clase sociale. Probabil că este important să vedem nivelurile de înrudire, dar miza nespusă trimite foarte probabil la supramanipularea unui trecut, deja schilodit. În condiţii normale nu ar fi fost nici o problemă. Doar Frederic cel Mare, întemeietorul Germaniei moderne a fost educat de francezi. Vezi Gazeta de Cluj, fără dată, probabil luna iunie 2012, care anunţă "Geneza statului român, dezvăluită de istoricii clujeni", http://www.gazetadecluj.ro/citeste/7423-geneza-statului-roman-dezvaluita-de-istoricii-clujeni şi o reacţie la Război întru cuvânt, 29 iun 2012, "Încă o controversă: prelevări de ADN de la Voievozi ... pentru a demonstra ne-românitatea lor", http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/06/29/verificare-adn-voievozi/
The Economist, 7 iulie 2012. "Infrastructure spending. A patch on the road. The transport bill avers calamity, but not by much and not for long". http://www.economist.com/node/21558309
http://radubaltasiu.blogspot.com
http://www.rgnpress.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu